Élisabeth Borne

Élisabeth Borne
Date personale
PoreclăMadame 49.3 Modificați la Wikidata
Născută18 aprilie 1961 (62 de ani) Modificați la Wikidata
Paris, Région parisienne, Franța Modificați la Wikidata
PărințiJoseph Borne]
Marguerite Lescène] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuOlivier Allix] (30 iunie 1989–17 decembrie 2008) Modificați la Wikidata
CopiiNathan Allix Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană
ingineră
oficial Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Deputat al Franței Modificați la Wikidata
În funcție
22 iunie 2022 – 22 iulie 2022
Succedat deFreddy Sertin
Circumscripțiasixième circonscription du Calvados]
Legislaturăseizième législature de la Cinquième République française]
Prim-ministru al Franței Modificați la Wikidata
În funcție
16 mai 2022 – 9 ianuarie 2024
Precedat deJean Castex
Succedat deGabriel Attal
ministre du Travail Modificați la Wikidata
În funcție
6 iulie 2020 – 16 mai 2022
Precedat deMuriel Pénicaud
Succedat deOlivier Dussopt
ministre de la Transition écologique et solidaire Modificați la Wikidata
În funcție
16 iulie 2019 – 6 iulie 2020
Precedat deFrançois de Rugy]
Succedat deBarbara Pompili]
ministre des Transports Modificați la Wikidata
În funcție
17 mai 2017 – 16 iulie 2019
Precedat deAlain Vidalies]
Succedat deJean-Baptiste Djebbari
président-directeur général în RATP Modificați la Wikidata
În funcție
1 mai 2015 – 17 mai 2017
Precedat dePierre Mongin]
Succedat deCatherine Guillouard
préfet de la Vienne] Modificați la Wikidata
În funcție
1 februarie 2013 – 23 aprilie 2014
Precedat deYves Dassonville]
Succedat deChristiane Barret]
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare (12 iulie 2013)
cavaler al Ordinului Național de Merit (ianuarie 2008)
Ordinului Național de Merit în grad de ofițer (14 noiembrie 2016)
commandeur de l'ordre du Mérite maritime] (2019)
Ordinul Național de Merit în grad de Mare Cruce (2022)
Partid politicRE (din 2017)
TDP (până în 2020)
Alma materÉcole polytechnique
École nationale des ponts et chaussées
Collège des ingénieurs]
Semnătură
Prezență online
cont Twitter

Élisabeth Borne (n. 18 aprilie 1961, Paris, Région parisienne, Franța) este o ingineră franceză care a ocupat funcția de prim-ministru al Franței din mai 2022 până în ianuarie 2024. Borne este a doua femeie care ocupă această funcție după Édith Cresson, care a fost prim-ministru din 1991 până în 1992.

Înainte de a fi Ministru al transporturilor (2017-2019) și Ministru al ecologiei (2019-2020), Borne a fost funcționar guvernamental și manager al întreprinderilor de stat din sectoarele transporturi și construcții. Ea a fost apoi Ministru al muncii, ocupării forței de muncă și al integrării în guvernul condus de Jean Castex din 2020 până în 2022. La 16 mai 2022, președintele Emmanuel Macron a numit-o prim-ministru al Franței, în urma demisiei lui Castex, așa cum este tradiția după alegerile prezidențiale din Franța. Ea este atât membră a partidului Renașterea condus de Macron, cât și a partidului de centru-stânga Teritoriile Progresului.

Educație

Elisabeth Borne s-a născut la Paris la 18 aprilie 1961. Mama ei Marguerite Lecèsne, de origine franceză, era farmacistă, iar tatăl ei, Joseph Bornstein, era un evreu rus care a fugit în Franța la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Părinții ei au condus un laborator farmaceutic după război. Borne a urmat liceul la Lycée Janson-de-Sailly din Paris. Mai târziu, a intrat la École Polytechnique (clasa 1981) și a absolvit cu diplomă de inginer civil. Și-a obținut diploma de inginerie la École Nationale des Ponts et Chaussées. În 1986 a urmat un Master în Administrarea Afacerilor (MBA) la Collège des Ingénieurs din Paris.

Cariera în sectorul public

Borne s-a alăturat serviciului public ca funcționar guvernamental la ministerul francez de planificare și lucrări (ministère de l'Equipement) în 1987. La începutul anilor 1990, ea a fost consilier în Ministerul educației sub conducerea lui Lionel Jospin și Jack Lang (ambii membri ai Partidului Socialist). Din 1993 până în 1996 a lucrat ca director tehnic la compania de locuințe publice Sonacotra. În 1997, premierul Lionel Jospin a numit-o consilier pentru urbanism, locuințe și transport.

În 2002, Borne a devenit director de strategie și membru al comitetului executiv al companiei de căi ferate de stat SNCF, înainte de a se alătura companiei de construcții de lucrări publice Eiffage în calitate de director de concesii în 2007. Ea a lucrat ca director de planificare urbană pentru orașul Paris sub primarul Bertrand Delanoë din 2008 până în 2013

În 2013, Borne a fost numită prefect al departamentului Vienne și al regiunii Poitou-Charentes, fiind prima femeie care a ocupat această funcție. La acea vreme, politicianul socialist Ségolène Royal era președinte al consiliului regional din Poitou-Charentes. Când Royal a devenit ministru al Ecologiei, Dezvoltării Durabile și Energiei în 2014, ea a numit-o pe Borne ca șef de cabinet. Ulterior, Borne a fost președintele și CEO al RATP Group, o întreprindere de stat care operează transport public în Paris, din 2015 până în 2017.

Carieră politică

Multă vreme Borne a fost apropiată a Partidului Socialist (PS), dar fără a se alătura oficial partidului. După victoria lui Emmanuel Macron la alegerile prezidențiale din Franța din 2017, ea a devenit membru La République En Marche! (LREM). Din 2020, ea mai este membră a Teritoriile Progresului, un partid de centru-stânga aliat cu LREM.

Borne a fost ministru-delegat al transporturilor în ambele guverne conduse de Philippe din mai 2017 până în iulie 2019. În timpul mandatului său, ea a rezistat săptămânilor de greve și demonstrații din 2017 pentru a pune capăt unui sistem generos de pensii și beneficii pentru lucrătorii feroviari SNCF. După demisia ministrului ecologiei François de Rugy, Borne a fost promovată la conducerea ministerului tranziției ecologice și incluzive.

În iulie 2020, Borne a fost numită ministru al muncii, ocupării forței de muncă și incluziunii economice în guvernul premierului Jean Castex. În această calitate, ea a supravegheat negocierile cu sindicatele care au dus la o reducere a beneficiilor pentru unii solicitanți de locuri de muncă. În timpul mandatului său, rata șomajului în Franța a scăzut la cel mai scăzut nivel din ultimii 15 ani, iar șomajul în rândul tinerilor la cel mai scăzut nivel din ultimii 40 de ani.

La 16 mai 2022, Borne a fost numită prim-ministru, succedându-i lui Jean Castex, la trei săptămâni după realegerea lui Emmanuel Macron pentru un al doilea mandat ca președinte al Republicii Franceze. După Édith Cresson, în 1991–1992, este a doua femeie care deține această funcție. Ea este, de asemenea, primul dintre premierii lui Macron care este membră a partidului său centrist Renaștere.

Borne a fost un candidat pentru Renaștere (cunoscut anterior ca La République En Marche!) la alegerile legislative franceze din iunie 2022 din a șasea circumscripție electorală din Calvados din regiunea Normandia din nord-vestul Franței. Totuși, deși rămâne candidată, în conformitate cu legea privind dublul mandat (cumuls des mandats), ea nu a putut ocupa funcția câștigă în alegeri ci a desemnat un supleant. După ce a fost aleasă în Parlament și-a oferit demisia din funcția de prim ministru dar Macron a refuzat cerându-i să formeze un nou guvern.

După o reorganizare a cabinetului datorată alegerilor din 2022, Borne primit un vot de încredere la o moțiune împotriva ei susținută Noua Uniune Populară Ecologică și Socială (NUPES), o alianță a opozanților stângii franceze.

Poziții politice

În 2019, Borne s-a opus ratificării de către Franța a acordului de liber schimb Uniunea Europeană-Mercosur.

Viața personală

Borne a fost internată la spital cu COVID-19 în martie 2021 și i s-a administrat oxigen.

Onoruri

Onora Data și comentariul
Cavaler al Legiunii de Onoare 12 iulie 2013
Ofițer al Ordinului Național al Meritului 14 noiembrie 2016
Cavaler al Ordinului Național al Meritului 6 noiembrie 2008
Comandant al Ordinului Național Meritul Maritim 2017

Note

  1. ^ Composition of the Government (în engleză), accesat în 26 mai 2022 
  2. ^ a b Elisabeth Borne, Roglo 
  3. ^ Ingeniera de larga trayectoria, incansable y despiadada. Así describen los analistas franceses a Élisabeth Borne, la nueva primera ministra de Francia (în spaniolă), 16 mai 2022, accesat în 17 mai 2022 
  4. ^ https://www.gala.fr/l_actu/news_de_stars/elisabeth-borne-premiere-ministre-qui-est-son-fils-nathan_494125  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ „Élisabeth Borne”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 9 ianuarie 2024 
  6. ^ Angelique Chrisafis (16 May 2022), Élisabeth Borne: a long-serving technocrat and ‘woman of the left’ The Guardian.
  7. ^ „Élisabeth Borne becomes France's first female prime minister in 30 years”. the Guardian (în engleză). 16 mai 2022. Accesat în 17 mai 2022. 
  8. ^ „Gouvernement Castex en direct : Darmanin nommé ministre de l'intérieur, Dupond-Moretti garde des sceaux et Bachelot à la culture”. Le Monde.fr (în franceză). 6 iulie 2020. 
  9. ^ „Élisabeth Borne va être nommée Première ministre”. INFO BFMTV. 16 mai 2022. Accesat în 17 mai 2022. 
  10. ^ a b Sage, Adam (17 mai 2022). „Elisabeth Borne: France's first female prime minister for 30 years seeks unity”. The Times. Accesat în 17 mai 2022. 
  11. ^ Angelique Chrisafis (16 May 2022), Élisabeth Borne: a long-serving technocrat and ‘woman of the left’ The Guardian.
  12. ^ Bloch, Ben (17 mai 2022). „France's new prime minister is the daughter of a Holocaust survivor and French Resistance hero”. The Jewish Chronicle⁠(d). Accesat în 17 mai 2022. 
  13. ^ „Elisabeth Borne”. Who's Who in France. 17 mai 2022. 
  14. ^ a b Philippe Jacqué, Cédric Pietralunga and Isabelle Chaperon (March 24, 2015), RATP : Elisabeth Borne devrait remplacer Pierre Mongin Le Monde, April 24, 2014.
  15. ^ „Elisabeth Borne, la nouvelle ministre de la Transition écologique, a été préfète de la région Poitou-Charente”. France Bleu (în franceză). 17 iulie 2019. 
  16. ^ La préfète de Poitou-Charentes nommée directrice de cabinet de Ségolène Royal Le Monde, April 24, 2014.
  17. ^ Dominique Albertini and Franck Bouaziz (January 8, 2018) Transports : Elisabeth Borne, lasse du volant ? Libération⁠(d).
  18. ^ Jean-Rémi Baudot (20 septembrie 2020). „Avec le mouvement "Territoires de progrès", Emmanuel Macron travaille son aile gauche”. Europe 1. 
  19. ^ „L'ancienne préfète de Poitou-Charentes Élisabeth Borne nommée ministre déléguée aux transports - 17/05/2017 - La Nouvelle République Vienne” (în French). Orig.lanouvellerepublique.fr. 13 mai 2017. Accesat în 17 mai 2017. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  20. ^ „Elisabeth Borne passe de la RATP au ministère des Transports”. Bfmbusiness.bfmtv.com. 9 decembrie 2016. Accesat în 17 mai 2017. 
  21. ^ „Élisabeth Borne, ministre des transports, 56 ans”. La Croix. 17 mai 2017. Accesat în 17 mai 2017. 
  22. ^ a b Elizabeth Pineau and Dominique Vidalon (16 May 2022), France's Macron picks Elisabeth Borne as new prime minister Reuters.
  23. ^ „Élisabeth Borne”. Gouvernement.fr (în franceză). 20 martie 2018. 
  24. ^ Angelique Chrisafis (16 May 2022), Élisabeth Borne: a long-serving technocrat and ‘woman of the left’ The Guardian.
  25. ^ Feitama, Garance (16 mai 2022). „Législatives 2022. Candidate dans le Calvados, Élisabeth Borne est nommée Première ministre”. Ouest France. Accesat în 20 iulie 2022. 
  26. ^ „French legislative elections: PM Elisabeth Borne wins first-ever election in Normandy”, Le Monde.fr (în engleză), 19 iunie 2022, accesat în 20 iulie 2022 
  27. ^ „France's Macron asks Prime Minister Elisabeth Borne to propose new government” (în engleză). France 24. 25 iunie 2022. Accesat în 20 iulie 2022. 
  28. ^ Reuters (11 iulie 2022), „France's Prime Minister survives no-confidence vote in parliament”, Reuters (în engleză), accesat în 20 iulie 2022 
  29. ^ Benoit Van Overstraeten (October 8, 2019), France will not sign Mercosur deal under current conditions: minister Borne Reuters.
  30. ^ Angelique Chrisafis (16 May 2022), Élisabeth Borne: a long-serving technocrat and ‘woman of the left’ The Guardian.
  31. ^ „Décret du 12 juillet 2013 portant promotion et nomination”. Légifrance (în franceză). 
  32. ^ a b „Décret du 14 novembre 2016 portant promotion et nomination”. Légifrance (în franceză). 
  33. ^ „Décret n° 2002-88 du 17 janvier 2002 relatif à l'ordre du Mérite maritime”. Légifrance (în franceză).