Élisabeth Borne | |
Date personale | |
---|---|
Poreclă | Madame 49.3 |
Născută | 18 aprilie 1961 (62 de ani) Paris, Région parisienne, Franța |
Părinți | Joseph Borne] Marguerite Lescène] |
Căsătorită cu | Olivier Allix] (30 iunie 1989–17 decembrie 2008) |
Copii | Nathan Allix |
Cetățenie | Franța |
Ocupație | politiciană ingineră oficial |
Limbi vorbite | limba franceză |
Deputat al Franței | |
În funcție 22 iunie 2022 – 22 iulie 2022 | |
Succedat de | Freddy Sertin |
Circumscripția | sixième circonscription du Calvados] |
Legislatură | seizième législature de la Cinquième République française] |
Prim-ministru al Franței | |
În funcție 16 mai 2022 – 9 ianuarie 2024 | |
Precedat de | Jean Castex |
Succedat de | Gabriel Attal |
ministre du Travail | |
În funcție 6 iulie 2020 – 16 mai 2022 | |
Precedat de | Muriel Pénicaud |
Succedat de | Olivier Dussopt |
ministre de la Transition écologique et solidaire | |
În funcție 16 iulie 2019 – 6 iulie 2020 | |
Precedat de | François de Rugy] |
Succedat de | Barbara Pompili] |
ministre des Transports | |
În funcție 17 mai 2017 – 16 iulie 2019 | |
Precedat de | Alain Vidalies] |
Succedat de | Jean-Baptiste Djebbari |
président-directeur général în RATP | |
În funcție 1 mai 2015 – 17 mai 2017 | |
Precedat de | Pierre Mongin] |
Succedat de | Catherine Guillouard |
préfet de la Vienne] | |
În funcție 1 februarie 2013 – 23 aprilie 2014 | |
Precedat de | Yves Dassonville] |
Succedat de | Christiane Barret] |
Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare (12 iulie 2013) cavaler al Ordinului Național de Merit (ianuarie 2008) Ordinului Național de Merit în grad de ofițer (14 noiembrie 2016) commandeur de l'ordre du Mérite maritime] (2019) Ordinul Național de Merit în grad de Mare Cruce (2022) |
Partid politic | RE (din 2017) TDP (până în 2020) |
Alma mater | École polytechnique École nationale des ponts et chaussées Collège des ingénieurs] |
Semnătură | |
Prezență online | |
cont Twitter | |
Modifică date / text |
Élisabeth Borne (n. 18 aprilie 1961, Paris, Région parisienne, Franța) este o ingineră franceză care a ocupat funcția de prim-ministru al Franței din mai 2022 până în ianuarie 2024. Borne este a doua femeie care ocupă această funcție după Édith Cresson, care a fost prim-ministru din 1991 până în 1992.
Înainte de a fi Ministru al transporturilor (2017-2019) și Ministru al ecologiei (2019-2020), Borne a fost funcționar guvernamental și manager al întreprinderilor de stat din sectoarele transporturi și construcții. Ea a fost apoi Ministru al muncii, ocupării forței de muncă și al integrării în guvernul condus de Jean Castex din 2020 până în 2022. La 16 mai 2022, președintele Emmanuel Macron a numit-o prim-ministru al Franței, în urma demisiei lui Castex, așa cum este tradiția după alegerile prezidențiale din Franța. Ea este atât membră a partidului Renașterea condus de Macron, cât și a partidului de centru-stânga Teritoriile Progresului.
Elisabeth Borne s-a născut la Paris la 18 aprilie 1961. Mama ei Marguerite Lecèsne, de origine franceză, era farmacistă, iar tatăl ei, Joseph Bornstein, era un evreu rus care a fugit în Franța la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Părinții ei au condus un laborator farmaceutic după război. Borne a urmat liceul la Lycée Janson-de-Sailly din Paris. Mai târziu, a intrat la École Polytechnique (clasa 1981) și a absolvit cu diplomă de inginer civil. Și-a obținut diploma de inginerie la École Nationale des Ponts et Chaussées. În 1986 a urmat un Master în Administrarea Afacerilor (MBA) la Collège des Ingénieurs din Paris.
Borne s-a alăturat serviciului public ca funcționar guvernamental la ministerul francez de planificare și lucrări (ministère de l'Equipement) în 1987. La începutul anilor 1990, ea a fost consilier în Ministerul educației sub conducerea lui Lionel Jospin și Jack Lang (ambii membri ai Partidului Socialist). Din 1993 până în 1996 a lucrat ca director tehnic la compania de locuințe publice Sonacotra. În 1997, premierul Lionel Jospin a numit-o consilier pentru urbanism, locuințe și transport.
În 2002, Borne a devenit director de strategie și membru al comitetului executiv al companiei de căi ferate de stat SNCF, înainte de a se alătura companiei de construcții de lucrări publice Eiffage în calitate de director de concesii în 2007. Ea a lucrat ca director de planificare urbană pentru orașul Paris sub primarul Bertrand Delanoë din 2008 până în 2013
În 2013, Borne a fost numită prefect al departamentului Vienne și al regiunii Poitou-Charentes, fiind prima femeie care a ocupat această funcție. La acea vreme, politicianul socialist Ségolène Royal era președinte al consiliului regional din Poitou-Charentes. Când Royal a devenit ministru al Ecologiei, Dezvoltării Durabile și Energiei în 2014, ea a numit-o pe Borne ca șef de cabinet. Ulterior, Borne a fost președintele și CEO al RATP Group, o întreprindere de stat care operează transport public în Paris, din 2015 până în 2017.
Multă vreme Borne a fost apropiată a Partidului Socialist (PS), dar fără a se alătura oficial partidului. După victoria lui Emmanuel Macron la alegerile prezidențiale din Franța din 2017, ea a devenit membru La République En Marche! (LREM). Din 2020, ea mai este membră a Teritoriile Progresului, un partid de centru-stânga aliat cu LREM.
Borne a fost ministru-delegat al transporturilor în ambele guverne conduse de Philippe din mai 2017 până în iulie 2019. În timpul mandatului său, ea a rezistat săptămânilor de greve și demonstrații din 2017 pentru a pune capăt unui sistem generos de pensii și beneficii pentru lucrătorii feroviari SNCF. După demisia ministrului ecologiei François de Rugy, Borne a fost promovată la conducerea ministerului tranziției ecologice și incluzive.
În iulie 2020, Borne a fost numită ministru al muncii, ocupării forței de muncă și incluziunii economice în guvernul premierului Jean Castex. În această calitate, ea a supravegheat negocierile cu sindicatele care au dus la o reducere a beneficiilor pentru unii solicitanți de locuri de muncă. În timpul mandatului său, rata șomajului în Franța a scăzut la cel mai scăzut nivel din ultimii 15 ani, iar șomajul în rândul tinerilor la cel mai scăzut nivel din ultimii 40 de ani.
La 16 mai 2022, Borne a fost numită prim-ministru, succedându-i lui Jean Castex, la trei săptămâni după realegerea lui Emmanuel Macron pentru un al doilea mandat ca președinte al Republicii Franceze. După Édith Cresson, în 1991–1992, este a doua femeie care deține această funcție. Ea este, de asemenea, primul dintre premierii lui Macron care este membră a partidului său centrist Renaștere.
Borne a fost un candidat pentru Renaștere (cunoscut anterior ca La République En Marche!) la alegerile legislative franceze din iunie 2022 din a șasea circumscripție electorală din Calvados din regiunea Normandia din nord-vestul Franței. Totuși, deși rămâne candidată, în conformitate cu legea privind dublul mandat (cumuls des mandats), ea nu a putut ocupa funcția câștigă în alegeri ci a desemnat un supleant. După ce a fost aleasă în Parlament și-a oferit demisia din funcția de prim ministru dar Macron a refuzat cerându-i să formeze un nou guvern.
După o reorganizare a cabinetului datorată alegerilor din 2022, Borne primit un vot de încredere la o moțiune împotriva ei susținută Noua Uniune Populară Ecologică și Socială (NUPES), o alianță a opozanților stângii franceze.
În 2019, Borne s-a opus ratificării de către Franța a acordului de liber schimb Uniunea Europeană-Mercosur.
Borne a fost internată la spital cu COVID-19 în martie 2021 și i s-a administrat oxigen.
Onora | Data și comentariul |
---|---|
Cavaler al Legiunii de Onoare | 12 iulie 2013 |
Ofițer al Ordinului Național al Meritului | 14 noiembrie 2016 |
Cavaler al Ordinului Național al Meritului | 6 noiembrie 2008 |
Comandant al Ordinului Național Meritul Maritim | 2017 |