Accent ascuțit
În acest articol, vom explora Accent ascuțit din diferite perspective și în diverse contexte. Vom aprofunda în istoria sa, originile sale, influența ei asupra societății și relevanța ei astăzi. Vom analiza Accent ascuțit dintr-o abordare multidisciplinară, abordând aspecte culturale, sociale, politice, economice și științifice. Prin această călătorie, ne propunem să oferim o viziune cuprinzătoare și completă a Accent ascuțit, oferind cititorului o înțelegere profundă și îmbogățitoare a acestui subiect.
Accentul ascuțit (´) este un semn diacritic folosit în grafierile mai multor limbi contemporane, în alfabetele: latin, chirilic și grec. În general, nu este utilizat în limba română, dar poate să fie folosit pentru a marca accentul în cuvintele care altfel s-ar confunda (copíi, cópii; acéle, ácele; în acest scop, poate fi folosit și accentul grav) sau în cuvintele-titlu din dicționare.
În sistemele de scriere ale limbilor catalană, portugheză și spaniolă, accentul ascuțit este folosit pentru a marca o accentuare neobișnuită. Alte scrieri, de exemplu franceză sau occitană, marchează astfel vocalele închise. În scrierile cehă, maghiară și altele, accentul marchează vocalele lungi (accentul pe é în scrierea maghiară marchează un e închis; neaccentuat, e este deschis). Accentul ascuțit poate avea mai multe alte funcții.
Semne asemănătoare:
- kreska, folosit pentru poloneză, este aproape identic din punct de vedere tipografic și apare pe calculator ca accent ascuțit
- accentul grav, orientat oblic de la stânga la dreapta (`)
Vezi și
 | Acest articol legat de lingvistică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |