Accidentul feroviar de la Vintileanca

În lumea de astăzi, Accidentul feroviar de la Vintileanca a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru o gamă largă de oameni. De la impactul său asupra societății moderne până la implicațiile sale în viața de zi cu zi, Accidentul feroviar de la Vintileanca s-a poziționat ca un subiect central în dialogul contemporan. Cu o creștere constantă a atenției publice, Accidentul feroviar de la Vintileanca a stârnit întrebări și dezbateri nesfârșite, generând un interes fără precedent pentru a afla mai multe despre diferitele sale aspecte. În acest articol, vom explora îndeaproape importanța Accidentul feroviar de la Vintileanca și influența sa în diverse domenii, oferind o imagine de ansamblu cuprinzătoare care va permite cititorilor să înțeleagă mai bine acest fenomen.

Accidentul feroviar de la Vintileanca (1923)
Detalii
Dată 2 iulie 1923
Ora 11:00
Locație Vintileanca, județul Buzău
Țară  România
Linie de cale ferată București–Iași
Operator CFR
Tip de incident Ciocnire cu un marfar
Cauză Trimiterea trenului de către acar din greșeală pe altă linie
Statistici
Trenuri 2
Decese 66
Răniți 105
Modifică text Consultați documentația formatului

Accidentul feroviar de la Vintileanca a avut loc pe data de 2 iulie 1923, când un tren accelerat care venea de la București și se îndrepta spre Iași s-a ciocnit, în stația Vintileanca, în jurul orelor 11:00, cu un tren de marfă, provocând moartea a 66 de oameni și rănirea a 105 persoane, conform rapoartelor finale ale autorităților. La data accidentului, presa dădea cifre și mai mari.[1]

Ancheta

Ancheta care a urmat a stabilit că numeroși călători au murit deoarece călătoreau pe acoperișuri, scări și tampoane și că vinovat de producerea accidentului a fost acarul Ion Păun.[1] Responsabilii pentru sistemul care a făcut posibil accidentul au fost dezvinovățiți, iar de atunci „acarul Păun” indică persoana asupra căreia se aruncă greșelile altora.[2][3] Presa vremii a declanșat o adevărată campanie în jurul acestui caz, iar ținta lor a vizat demiterea ministrului Traian Moșoiu și a întregului guvern.[4]

Din primele cercetări personalul din stația Vintileanca a fost identificat ca vinovat.[5] La momentul accidentului, șeful gării se afla chiar în tren, nefiind la lucru. Din acest motiv, responsabilitatea sa a fost trecută cu vederea, pentru că și el a devenit victimă a evenimentului, fiind grav rănit.[5] Astfel, singura persoană care a fost trasă la răspundere a fost acarul Ion Păun, celălalt angajat al stației, care trebuia să schimbe macazul; el a fost condamnat la închisoare.[5]

Totuși, dimensiunile impresionante ale accidentului au avut la bază un cumul de cauze și circumstanțe nefericite. Astfel, pentru că avea o întârziere de cinci minute, mecanicul trenului de persoane a plecat rapid din gara Mizil, intrând la locul accidentului cu o viteză de 50 km/h. O viteză mai mică ar fi făcut ca evenimentul să fie unul minor și poate fără victime. Rezultatul coliziunii a fost distrugerea a șase vagoane ale trenului de marfă și, cel mai grav, a două vagoane de clasa a III-a, a unui vagon poștal și a unuia de bagaje din garnitura trenului accelerat. Distrugerea celor două vagoane de călători – supraaglomerate, ca toate trenurile timpului – a avut drept consecință principală numărul mare de morți și răniți. Între aceștia, numeroși săteni și numeroși soldați, care călătoreau cu trenul respectiv.[6]

Referințe

  1. ^ a b Povestea acarului Păun - monitorulexpres.ro Autor: Camelia Onciu; accesat pe 15 octombrie 2015
  2. ^ Acarul Păun, scos de la naftalină, 23.09.2009, crisana.ro, accesat la 9 martie 2010
  3. ^ „acarul păun - definiție CECC”. Accesat în . 
  4. ^ Stănescu, Dorin. „„Acarul Păun" s-a numit chiar Păun. Păun Ion”. Historia. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b c EDITORIALUL EVZ: Diversiunea Blejnar, noul Acar Păun, 5 martie 2011, Florian Bichir, evz.ro, accesat la 24 decembrie 2011
  6. ^ „Acarul Păun” s-a numit chiar Păun. Păun Ion - historia.ro Arhivat în , la Wayback Machine. Autor: Dorin Stănescu; accesat pe 15 octombrie 2015

Vezi și