Act (operă dramatică)
În acest articol, vom explora o varietate de aspecte legate de Act (operă dramatică), de la origini până la impactul actual asupra societății. Vom analiza evoluția acestuia în timp, precum și relevanța sa în contextul actual. În plus, vom examina diferitele perspective și opinii care există în jurul Act (operă dramatică), cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare care să ne permită să înțelegem adevăratul său sens. Prin această analiză aprofundată, căutăm să oferim cititorului o înțelegere mai largă și mai completă a Act (operă dramatică), abordând toate aspectele relevante care cuprind acest subiect.
Actul este parte principală de subîmpărțire a unei opere dramatice (piesă de teatru, operă, operetă), reprezentând o etapă în desfășurarea acțiunii, în a cărei alcătuire intră scene / tablouri („cânturi”), după care se lasă cortina.
„Pauza de cortină” marchează fie pregătirea „intrării într-un act nou”, „în receptarea următorului act...”, fie faptul că întreaga piesă de teatru se reduce la un singur act. Pauza dintre două acte se numește antract.
În antichitate, romanii desemnau drama prin termenul actus (act). Horațiu, în Ars poetica (189 sqq.), recomanda divizarea pieselor de teatru în cinci acte, normă preluată de dramaturgii clasicismului. Molière, de pildă, a respectat norma celor cinci acte „în marile-i comedii de caractere și de moravuri”, dar a scris și piese fanteziste, bufonerii, în trei acte sau farse într-un singur act.
Subdiviziunile unui act sunt scena și/sau tabloul.
Dramaturgii moderni nu mai acordă mare atenție „normei horațiene”, reducând numărul antractelor / pauzelor, poate și datorită faptului că în ultimul secol, lumea este tot mai grăbită și are tot mai puțin timp.
Bibliografie
- Ion Pachia Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., Editura Aethicus, 2003, Timișoara, p. 8.
