Aduct

În lumea de astăzi, Aduct a căpătat o importanță fundamentală în diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. De la influența sa asupra economiei până la impactul său asupra societății, Aduct a devenit un subiect de dezbatere și analiză constantă. În acest articol, vom explora în detaliu importanța lui Aduct și modul în care a evoluat de-a lungul timpului. De la apariția sa pe scena publică până la impactul său în diferite zone, Aduct este un fenomen care merită toată atenția noastră. Printr-o analiză detaliată, vom examina diferitele fațete ale Aduct și impactul său asupra lumii de astăzi.

Un aduct (din latinescul adductus, „atras de”; în mod alternativ se poate considera o prescurtare de la „produs de aducție”) este un produs al reacției de adiție directă a două sau mai multe molecule diferite, care conține toți atomii reactanților.[1] În acest caz, se consideră că produsul de reacție este o specie moleculară distinctă. De asemenea, aducți pot fi și produși de asociere cristalizați, în care un component este înglobat în rețeaua cristalină a unui alt component.[2]

Aducți Lewis

De obicei, aducții se formează în reacția dintre acizi și baze Lewis, când se numesc aducți Lewis.[3] Un bun exemplu este formarea aducților dintre acidul Lewis boran și un atom de oxigen din bazele Lewis, precum din tetrahidrofuran (THF): BH3•O(CH2)4 sau dietileter: BH3•O(CH3CH2)2.

Model structural tridimensional al aductului Lewis format între BH3 și THF
  • Molecula de THF
    Molecula de THF
  • Molecula de BH3
    Molecula de BH3
  • Aductul Lewis dintre BH3 și THF,
    Aductul Lewis dintre BH3 și THF,

Există diverse exemple de astfel de reacții de formare de aducți Lewis. De exemplu, în mod analog se poate forma un aduct al amoniacului cu trifluorura de bor, ceea ce presupune formarea unei legături covalente coordinative.

Vezi și

Referințe

  1. ^ IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online:  (2006-) „adduct”.
  2. ^ D. Albu, Constantin; Brezeanu, Maria (). Mică enciclopedie de chimie (ed. I). București: Editura Enciclopedică Română. 
  3. ^ Housecroft, Catherine E.; Sharpe, Alan G. (). „Acids, bases and ions in aqueous solution”. Inorganic Chemistry (ed. 3rd). Harlow, Essex: Pearson Education. p. 199. ISBN 978-0-13-175553-6.