Al XIV-lea amendament la Constituția Statelor Unite ale Americii

Constituția
Statelor Unite ale Americii
Preambul și articole
Amendamente la Constituție
Amendamente neratificate:
Istoria
Textul Constituției

Al XIV-lea amendament la Constituția Statelor Unite a fost adoptat la 9 iulie 1868, fiind unul dintre amendamentele adoptate în perioada Reconstrucției. Considerat adesea drept unul dintre cele mai importante amendamente, abordând chestiunea cetățeniei și protecția egală în fața legii, acesta a reprezentat o reacție la dificultățile pe care le întâmpinau sclavii dezrobiți⁠(d) după încheierea Războiului Civil American. Acesta a fost vehement contestat, în special de Statele Confederate ale Americii, care au fost obligate să-l ratifice pentru a-și redobândi locurile în Congresul Statelor Unite. Amendamentul, cu precădere prima sa secțiune, este unul dintre cele mai disputate texte din Constituției, numeroase decizii de referință ale Curții Supreme fiind stabilite în baza acestuia - Brown v. Board of Education⁠(d) (1954) privind segregarea rasială, Roe v. Wade (1973) privind avortul, Bush v. Gore⁠(d) (2000) privind alegerile prezidențiale din 2000 și Obergefell v. Hodges⁠(d) (2015) privind căsătoria între persoane de același sex.

Prima secțiune a amendamentului include mai multe prevederi: Clauza Citizenship⁠(d), Clauza Privileges or Immunities⁠(d), Clauza Due Process⁠(d) și Clauza Equal Protection⁠(d). Prima clauza include o definiție cuprinzătoare a cetățeniei, anulând decizia Curții Supreme în cazul Dred Scott v. Sandford (1857), care susținea că urmașii sclavilor africani nu putea fi cetățeni ai Statelor Unite. Începând de la Cazurile Slaughter-House⁠(d) (1973), a doua clauză a fost interpretată ca având foarte puțină influență.

Clauza Due Process interzice guvernelor statale și locale să priveze persoanele de viață, libertate sau proprietate fără o procedură echitabilă. Curtea Supremă a hotărât că datorită acestei clauze, o mare parte din Legea Drepturilor poate fi aplicată la nivel de stat⁠(d) exact așa cum este aplicată guvernului federal și în același timp contribuie la recunoașterea condițiilor procedurale⁠(d) și de fond⁠(d) pe care legislația statală trebuie să le îndeplinească. Clauza Equal Protection solicită fiecărui stat să ofere protecție în mod egal în fața legii tuturor persoanelor, inclusiv a celor fără cetățenie, aflate în jurisdicția⁠(d) sa.

A doua, a treia și a patra secțiune a amendamentului sunt rareori disputate. Cu toate acestea, fragmentul „rebeliune sau comiterea altei infracțiuni” din a doua secțiune a fost citată ca temei constituțional pentru privarea de drept de vot⁠(d). În cazul Perry v. Statele Unite ale Americii⁠(d) (1935) s-a stabilit că a patra secțiunea interzice unui Congres în funcție să abroge un contract încheiat de un Congres anterior. Secțiunea a cincea oferă Congresului puterea de a implementa prevederile amendamentului printr-o „legislație corespunzătoare”; totuși, în cazul City of Boerne v. Flores⁠(d) (1997) s-a stabilit că această putere nu poate fi utilizată pentru a contrazice modul în care Curtea Supremă a interpretat amendamentul.

Textul

Context

Clauza cetățeniei

Clauza cetățeniei a anulat decizia Curții Supreme în cazul Dred Scott v. Sandford (1857) prin care persoanele de culoare nu erau considerate cetățeni, nu puteau deveni cetățeni și nu le erau recunoscute beneficiile cetățeniei. Unii membri ai Congresului au votat pentru al XIV-lea amendament pentru a îndepărta îndoielile cu privire la constituționalitatea Legii pentru drepturile civile din 1866⁠(d) sau pentru a se asigura că niciun Congres viitor nu va putea abroga sau modifica principalele prevederi ale legii. Prin Legea pentru drepturile civile se acordase cetățenie tuturor persoanelor născute în Statele Unite care nu erau supuse unei puteri străine, iar această clauză a celui de-al XIV-lea amendament a dat caracter constituțional acestei regulă. Conform profesorului de drept constituțional Garrett Epps⁠(d), „doar un singur grup nu este 'supus jurisdicției' - diplomații străini acreditați și familiile acestora, cei din urmă putând fi expulzați de către guvernul federal, dar nu arestați sau judecați”.

Clauza privilegiilor și imunităților

Clauza Privilegiilor sau Imunităților, care protejează privilegiile și imunitățile acordate prin cetățenia națională în fața ingerințelor statelor, a fost modelată după Privileges and Immunities Clause⁠(d) din Articolul IV, care protejează privilegiile și imunitățile cetățeniei statale de imixtiunile altor state. În Slaughter-House Cases⁠(d) (1873), Curtea Supremă a hotărât că prin Constituție erau recunoscute două tipuri de cetățenie - „cetățenie națională” și „cetățenie statală” - și a susținut că această clauză interzice statelor să intervină în baza clauzei privilegiilor și imunităților acordate prin cetățenia națională. Curtea a decis că privilegiile și imunitățile oferite de cetățenia națională includ doar acele drepturi care „există datorită guvernului federal, caracterului său național, Constituției și legilor sale”. Curtea a recunoscut un număr limitat de astfel de drepturi: accesul la porturile maritime și căile navigabile, dreptul de a candida pentru funcții federal, protecția guvernului federal în timpul călătoriilor maritime, dreptul de a călători la sediul guvernului, dreptul de a se aduna în mod pașnic, dreptul de a adresa petiții guvernului etc.

Note

  1. ^ „Historical Analysis of the Meaning of the 14th Amendment's First Section”. federalistblog.us. Arhivat din original în 18 noiembrie 2019. Accesat în 23 iunie 2022. Mentenanță CS1: URL impropriu (link)
  2. ^ „THE BILL OF RIGHTS: A BRIEF HISTORY”. aclu.org. Accesat în 23 iunie 2022. 
  3. ^ „Fair Treatment by the Government: Equal Protection”. georgialegalaid.org. Arhivat din original la 20 martie 2020. Accesat în 23 iunie 2022. 
  4. ^ „City of Boerne v. Flores (1997)”. mtsu.edu. Accesat în 21 iunie 2022. The Court acknowledged that Section 5 grants Congress the power to enforce rights guaranteed in Section 1, but cautioned that its power to do so is limited by the Supreme Court’s superior position in constitutional interpretation. 
  5. ^ „Fourteenth Amendment”. constitution.congress.gov. Accesat în 23 iunie 2022. 
  6. ^ Tsesis, Alexander (2008). „The Inalienable Core of Citizenship: From Dred Scott to the Rehnquist Court”. Arizona State Law Journal. 39. 
  7. ^ McDonald v. Chicago, 561 U.S. 742 (2010), 807–808 ("This unambiguously overruled this Court's contrary holding in Dred Scott.")
  8. ^ „The Atlantic Argument: Trump Is Trying to Change 'What it Means to Be American'”. The Atlantic. 8 noiembrie 2018. Arhivat din original la 14 ianuarie 2021. Accesat în 18 martie 2020. 
  9. ^ Garrett Epps (Professor of constitutional law at the University of Baltimore) (30 octombrie 2018). „Ideas: The Citizenship Clause Means What It Says”. The Atlantic. Arhivat din original la 7 martie 2020. Accesat în 18 martie 2020. 
  10. ^ Jones v. Mayer, 392 U.S. 409 (1968).
  11. ^ Rosen, Jeffrey. The Supreme Court: The Personalities and Rivalries That Defined America, p. 79 (MacMillan 2007).
  12. ^ Newman, Roger. The Constitution and its Amendments, Vol. 4, p. 8 (Macmillan 1999).
  13. ^ Yen, Chin-Yung Arhivat în 14 ianuarie 2021, la Wayback Machine.. Rights of citizens and persons under the Fourteenth amendment, p. 7 Arhivat în 30 martie 2019, la Wayback Machine. (New Era Printing Company 1905).
  14. ^ Goldstone 2011, pp. 22–23.
  15. ^ Garrett Epps (Professor of constitutional law at the University of Baltimore) (30 octombrie 2018). „Ideas: The Citizenship Clause Means What It Says”. The Atlantic. Arhivat din original la 7 martie 2020. Accesat în 18 martie 2020. 
  16. ^ a b c d e Slaughter-House Cases, 83 U.S. 36 (1873).
  17. ^ a b Beatty, Jack (2008). Age of Betrayal: The Triumph of Money in America, 1865–1900. New York: Vintage Books. p. 135. ISBN 978-1400032426. Accesat în 19 iulie 2013. 

Bibliografie

Legături externe