Amelanchier

În lumea de astăzi, Amelanchier a devenit un subiect de interes și dezbatere în diferite domenii. Fie în politică, știință, cultură sau societate în general, Amelanchier a dobândit o relevanță semnificativă care nu poate fi ignorată. Impactul și amploarea acestuia au generat opinii contradictorii și poziții diverse, ceea ce demonstrează importanța și complexitatea acestei probleme. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Amelanchier, de la origini până la implicațiile sale actuale, cu scopul de a oferi o vedere panoramică care să ne permită să înțelegem amploarea și profunzimea acestui fenomen.

Amelanchier
Merișorul de stâncă (Amelanchier ovalis)
Stare de conservare
Neevaluat
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Subîncrengătură: Angiospermae
Clasă: Magnoliopsida (Dicotyledonatae)
Subclasă: Rosidae
Ordin: Rosales
Familie: Rosaceae
Gen: Amelanchier
Medik., 1789
Modifică text Consultați documentația formatului


Amelanchier este un gen de arbuști sau arbori mici cu frunze căzătoare, fără spini, din familia rozaceelor (Rosaceae). Au frunze simple, serate (dințate). Stipelele sunt caduce. Florile în raceme terminale, rareori solitare. Petalele liniare până la oblong-obovate, neunguiculate, albe, mai rar roze; stamine 10-20; carpele 5, concrescute sau parțial libere, cu pereți cartilaginoși în fructe; ovule 2; stiluri 2-5, libere sau concrescute la bază. Fructe mici, 4-loculare până la 10-loculare, negru-albăstrui sau negru-purpurii, de obicei suculente și dulci. Există o hibridizare vastă între specii, se pot reproduce apomictic.[1][2]

Genul Amelanchier cuprinde circa 28 de specii în regiunile nordice temperate: America de Nord, Asia de Est, Europa (o specie - Amelanchier ovalis), în America la sud până la Mexic și Guatemala. Cresc în locuri stâncoase montane și păduri deschise. Fructele sunt comestibile. Acest gen include specii ornamentale (în principal din America de Nord), cu flori abundente și frunze galbene sau roșii toamna. Unele dintre acestea, și câțiva hibrizi, sunt cultivate uneori în grădinile europene, iar nomenclatura lor a fost foarte confuză.[1][2]

Specii din România și Republica Moldova

În România se întâlnesc cinci specii, una crește spontan - merișorul de stâncă (Amelanchier ovalis) - rar întâlnit la mari altitudini în Munții Apuseni, Ceahlău etc. în crăpături de stânci, coaste pietroase, însorite, defileuri, grohotișuri, tufișuri, păduri, de obicei între 1600-2000 m[3] și restul cultivate: Amelanchier alnifolia, Amelanchier canadensis, Amelanchier laevis și Amelanchier intermedia.[4]

În Republica Moldova sunt cultivate rar 2 specii ca arbuști ornamentali în parcuri: Amelanchier ovalis și Amelanchier spicata.[5]

Specii

Conform bazei de date a The Plant List, genul include 28 de specii.[6]

Referințe

  1. ^ a b T. G. Tutin, V. H. Heywood, N. A. Burges, D. M. Moore, D. H. Valentine, S. M. Walters, D. A. Webb. Flora Europaea. Volume 2. Rosaceae to Umbelliferae. Cambridge University Press, 1968
  2. ^ a b K. Kubitzki. Flowering Plants. The Families and Genera of Vascular Plants. Volume VI. Dicotyledons: Celastrales, Oxalidales, Rosales, Cornales, Ericales. Springer-Verlag Berlin Heidelberg 2004
  3. ^ Academia Republicii Populare Romîne. Flora Republicii Populare Romîne. Volumul IV. Redactor principal: Acad.Traian Săvulescu. Editura Academiei Repttblicii Populare Romîne, 1956
  4. ^ Eugen C. Beldeanu (1991). Despre valoarea fitoterapeutică a unor specii arbustive. II. Păducelul (Crataegus sp.), dracila (Berberis sp.) și irga (Amelanchier sp.). Revista pădurilor, Anul 106, Nr. 4, pp. 205-207
  5. ^ Т. С. Гейдеман. Определитель высших растений Молдавской CCP. Третье издание, переработанное и дополненное. Кишинев «Штиинца» 1986
  6. ^ Amelanchier. The Plant List

Legături externe