Ana Toma

În lumea de astăzi, Ana Toma a devenit un subiect de interes din ce în ce mai mare pentru un public larg. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Ana Toma a devenit din ce în ce mai relevant în viața noastră de zi cu zi. Fie ca un fenomen social, o figură istorică sau un concept contemporan, Ana Toma a captat atenția multor oameni din întreaga lume. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale Ana Toma și vom analiza impactul acestuia asupra societății actuale. În plus, vom examina evoluția sa în timp și rolul său în diferite contexte culturale. Prin această explorare, sperăm să facem lumină asupra importanței și relevanței Ana Toma astăzi.

Ana Toma
Date personale
Nume la naștereAna Grossman
Născută9 octombrie 1912
Vatra Dornei, Austro-Ungaria
Decedatăianuarie 1992, (80 de ani)
Iași, România
Căsătorită cuSorin Toma, Gheorghe Pintilie, Constantin Pârvulescu
CopiiDoi copii adoptați: Radu, mort în anii 1970, și Ioana Constantin, arhitectă, domiciliată în Israel
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Etnieevreiască
Ocupațiepoliticiană Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Membru supleant al CC al PMR
În funcție
28 decembrie 1955 – 25 iunie 1960
Membru al CC al PCR
În funcție
25 iunie 1960 – 23 iulie 1965
Adjunct al Ministrului de Externe Ana Pauker
În funcție
5 octombrie 1950 – 11 iulie 1952
Ministru adjunct la Ministerul Comerțului Exterior
În funcție
11 iulie 1952 – 8 februarie 1966
Premii1. A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România
2. Erou al Muncii Socialiste, 1971
Partid politicPartidul Comunist din România
Alma materFacultatea de Științe și Matematici
Profesiepolitician comunist
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ana Toma (n. Grossman[1] sau Grossmann[2], 9 octombrie 1912, Vatra Dornei – d. ianuarie 1991, Iași)[3] a fost o activistă comunistă de partid din România, de origine evreiască.

În anul 1932 a devenit membră al Partidului Comunist din România.

A fost profesoară, membră a PCR din ilegalitate, îndeplinind funcția de secretară a C.C. al „Apărării Patriotice”,[4] care se ocupa cu apărarea și ajutorarea deținuților politici comuniști. A fost căsătorită cu Sorin Toma, iar după divorț a devenit soția lui Gheorghe Pintilie.

În procesul penal intentat lui Lucrețiu Pătrășcanu, Ana Toma a fost martora procuraturii împotriva lui Remus Kofler și a Victoriei Sârbu.[5]

Ulterior, a fost o perioadă de timp adjunct al ministrului de externe Ana Pauker și apoi al ministrului comerțului.[6]

În cartea sa Will to Freedom: a Perilous Journey Through Fascism and Communism, Egon Balas o descrie pe Ana Toma astfel: „a fost o femeie inteligentă, foarte șmecheră, plină de energie, ahtiată după putere, capricioasă, răzbunătoare - o adevărată scroafă, una care avea putere.”[7]

Distincții

  • Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[8]
  • Ordinul „23 August” clasa a II-a (12 august 1959) „pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească, pentru contribuția activă la răsturnarea dictaturii militaro-fasciste și instaurarea regimului democrat-popular, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[9]
  • Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în opera de construire a socialismului”[10]
  • Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a II-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[11]
  • titlul de Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[12]

Referințe

  1. ^ Tismaneanu, Vladimir (), Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism (în engleză), Google Books, ISBN 9780520237476 
  2. ^ Féhér, Ferenc; Arato, Andrew (), Crisis and Reform in Eastern Europe (în engleză), Google Books, ISBN 9781412820677 
  3. ^ ro Membrii CC al PCR
  4. ^ http://www.unibuc.ro/studies/.../Teza%20Cristinam%20Diac%20Rezumat.pdf
  5. ^ Mihai Giugariu (coord.) Principiul Bumerangului. Documente ale procesului Lucrețiu Pătrășcanu, București, Editura Vremea, 1996, pp. 706-718
  6. ^ Autentificare, idrept.ro 
  7. ^ „ was a bright, extremely shrewd, energetic woman, power hungry, whimsical, vindictive- a real bitch, and a powerful one.”http://books.google.co.jp/books?id=BnYAhqgCkOQC&pg=PA187&lpg=PA187&dq=%22ana+toma%22+ministru&source=bl&ots=4a-nFOLP1v&sig=cJVy_fz8VmjnpKslxav68nZu8F8&hl=en&ei=DQ26Tdv8A4mKvQOsw8zCCw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=7&sqi=2&ved=0CEMQ6AEwBg#v=onepage&q&f=false
  8. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 102.
  9. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 180.
  10. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 390.
  11. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 91.
  12. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de „Erou al Muncii Socialiste”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 56, Partea I, joi 6 mai 1971, p. 347.