Antiproton
În lumea de astăzi, Antiproton a devenit un subiect de interes din ce în ce mai mare pentru un spectru larg de oameni. De la experți în domeniu la amatori, Antiproton a captat atenția multora și s-a impus ca un subiect relevant și inevitabil în diverse sfere ale vieții. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale istorice sau a influenței sale asupra vieții de zi cu zi, Antiproton a generat o dezbatere constantă și a motivat experții să aprofundeze în studiul său. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale Antiproton și vom discuta despre importanța acestuia în contextul actual.
Antiprotonul () este antiparticula protonului. Antiprotonii sunt stabili, dar de regulă au timp de viață scurt, deoarece orice coliziune cu un proton cauzează anihilarea ambelor și convertirea lor în energie. Antiprotonul a fost descoperit în 1955 de fizicienii Emilio Segrè și Owen Chamberlain de la Universitatea Berkeley din California, pentru care au primit în 1959 Premiul Nobel pentru Fizică. Un antiproton constă din două quarkuri anti-up și un quark anti-down().
Formarea lor necesită energie echivalentă cu o temperatură de (1013 K), ceea ce nu tinde a se întâmpla des. Totuși, la CERN, protonii sunt accelerați în sincrotronul de protoni la o energie de 26 GeV, și apoi ciocniți de un cilindru de iridiu. Protonii ricoșează din nucleii de iridiu cu Echivalența masă-energie suficientă energie pentru a se forma materie. Se formează o serie de particule și antiparticule, iar antiprotonii sunt separați folosind magneți în vid.
În iunie 2006, o echipă de cercetători de la CERN a reușit să determine masa antiprotonului, la valoarea de 1836.153674 mase ale electronului, cu o precizie de +/- 5 la a șasea cifră zecimală.[1] Această valoare este foarte apropiată de masa protonului.
Vezi si
Note
- ^ CERN Courier (ed.). „ASACUSA measures antiproton mass with record precision”. Arhivat din original la . Accesat în .
