Anton Davidoglu

Astăzi, Anton Davidoglu este un subiect care trezește un mare interes și dezbatere în societate. De la apariția sa, Anton Davidoglu a captat atenția experților și a publicului larg, generând discuții și controverse cu privire la importanța și impactul său în diferite domenii. Fie ca urmare a relevanței sale istorice, a impactului său asupra vieții de zi cu zi sau a implicării sale în problemele actuale, Anton Davidoglu a devenit un subiect de interes inevitabil pentru cei care doresc să înțeleagă complexitatea lumii contemporane. În acest articol, vom explora diverse aspecte legate de Anton Davidoglu, analizând influența acestuia și oferind diferite perspective care invită la reflecție și analiză critică.

Anton Davidoglu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Bârlad, Tutova, România Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Frați și suroriCleante Davidoglu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materÉcole Normale Supérieure  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din București
Academia de Studii Economice din București  Modificați la Wikidata
Membru fondator al Academiei de Științe din România
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Anton Davidoglu (n. 30 iunie 1876 la Bârlad – d. 27 mai 1958, București) a fost un matematician român. A fost inițiatorul cercetărilor românești în domeniul ecuațiilor diferențiale ordinare sau cu derivate parțiale. A contribuit și la dezvoltarea analizei matematice și a ecuațiilor diferențiale. Contribuțiile sale sunt menționate în lucrările unor prestigioși matematicieni, precum Émile Picard, G. Mignoli, Jan Mikusinski.

A contribuit la ridicarea prestigiului matematicii românești, rezultatele sale fiind extinse și utilizate cu succes de urmașii și foștii săi studenți.

Biografie

În perioada 1883 - 1895 urmează clasele primare și secundare la Bârlad.

Licența în matematici o primește de la Școala normală superioară din Paris în anul 1897, avându-l ca profesor pe Jacques Hadamard. Lucrarea pe care o susține la absolvire, sub conducerea lui Émile Picard, se numește Sur l'equation des vibrations transversales des verges elastique (Sorbona, 1900). Lucrarea este citată de A. H. Love în lucrarea Mathematical theory of Elasticity (Cambridge, 1934).

În anul 1902 este profesor agregat, iar între anii 1905-1941 profesor titular la catedra de calcul diferențial și integral a Facultății de științe din cadrul Universității din București. În anul 1913 a fost primul rector al Academiei de înalte studii comerciale și industrie din București. În cadrul Academiei de înalte studii comerciale și industrie din București a fost titularul catedrei de Matematică financiară aplicată și tehnica asigurărilor.[1]

De asemenea a îndeplinit și funcția de decan al Facultății de Științe și profesor la Seminarul Pedagogic Universitar din București.

A fost membru fondator al Academiei de Științe din România [2].

Activitate științifică

Preocupările sale au vizat în special ecuațiile diferențiale de ordinul patru, metoda aproximațiilor succesive, ecuațiile vibrațiilor transversale ale vergelelor elastice (1900), teoremele fudamentale ale analizei matematice, teoria asigurărilor.

A studiat și probleme de inginerie cadastrală.

Lucrări

  • Curs de analiza infinitezimală (1931)
  • Curs de teoria asigurărilor (1935)

Articole

  • Sur les zeros des integrales reeles des equations lineaires du troisieme ordre (1900)
  • Sur le nombre de racines communes a plusieurs equations (1901)
  • Sur une equation des mouvements turbulents (1935)

Referințe

  1. ^ Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori 1948-2013, Editura ASE, 2013, București, p.76
  2. ^ „Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.1” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .