Apă supergrea

În lumea de astăzi, Apă supergrea a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru o mare varietate de oameni. De la naștere, Apă supergrea a captat atenția cercetătorilor, a cadrelor universitare, a profesioniștilor și a publicului larg. Impactul său a fost resimțit în diferite domenii, de la știință și tehnologie la politică și cultură. În acest articol, vom explora numeroasele fațete ale Apă supergrea, de la origini până la influența sa asupra societății moderne. Printr-o analiză detaliată, vom aprofunda problemele cheie din jurul Apă supergrea, oferind o viziune cuprinzătoare și actualizată asupra unui subiect de importanță incontestabilă.

Nu confundați cu Apă grea.
Apă supergrea
Identificare
SMILES
Număr CAS14940-65-9
ChEMBLCHEMBL2105800
PubChem CID104752
Formulă chimicăT₂O[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară22,027013 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Apa super grea (cunoscută și sub denumirile de oxid de tritiu sau apă tritiată), T2O sau 3H2O, este o formă de apă care, în locul hidrogenului-1 (protiu), are în compoziție tritiu, izotopul hidrogenului care conține în nucleu un proton și doi neutroni[2].

Apa supergrea (3H216O) diferă mult de apa obișnuită: punctul de fierbere este de 101,51 °C, punctul de topire de 4,49 °C și densitatea maximă (1,21502 g/cm³) la 13,4 °C. Este un compus radioactiv și coroziv. Se poate autoradioliza.

Se apreciază că apa supergrea nu depășește 20 kg la scară planetară. Ea se formează în condiții speciale în straturile superficiale ale atmosferei și este conținută în apa de ploaie. Poate fi obținută în laborator, fiind utilizată în reacțiile termonucleare sau în marcarea izotopică în cercetări de biologie și chimie.[3]

Note

  1. ^ a b c „apă supergrea”, Tritiated water (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ Sorturi de “ape”
  3. ^ Laura Momeu, Mirela Cîmpean, Karina Battes, Hidrobiologie, Presa Universitară Clujeană, 2018. ISBN 978-606-37-0321-8 p. 15

Vezi și

 Acest articol din domeniul chimiei este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.