Asediul Plevnei

Astăzi, Asediul Plevnei este un subiect de mare relevanță și interes pentru un număr mare de oameni. Impactul său acoperă diverse domenii, de la viața de zi cu zi până la dezvoltarea tehnologică și științifică. În acest articol vom aprofunda diferitele aspecte care fac din Asediul Plevnei un subiect atât de relevant astăzi, explorând originile sale, evoluția în timp și influența sa asupra societății. De la importanța sa în istorie până la relevanța sa în cultura populară, Asediul Plevnei este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent și care merită să fie analizat în detaliu pentru a înțelege adevărata sa amploare în lumea de astăzi.

Asediul Plevnei
Parte a Războiul Ruso-Turc din 1877-1878

Capturarea redutei Grivița, de Henryk Dembiński
Informații generale
Perioadă20 iulie - 10 decembrie 1877
LocPlevna, Bulgaria
43°25′N 24°37′E ({{PAGENAME}}) / 43.42°N 24.62°E
Rezultatvictorie ruso-română
Beligeranți
Imperiul Rus
România România
Voluntari bulgari		 Imperiul Otoman
Conducători
Marele Duce Nicolai
Carol I		Osman Pașa
Efective
130.000 de soldați
496 de tunuri		200.000[1]
Pierderi
50.000 răniți și uciși15.000 răniți și uciși, 40.000 prizonieri
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Dioramă ce ilustrează asediul Plevnei la Muzeul Militar Național

Asediul Plevnei a fost una dintre principalele bătălii ale Războiului Ruso-Turc din 1877–1878. După ce armata rusă a traversat Dunărea la Sviștov, ea a început să avanseze spre centrul Bulgariei de astăzi, cu scopul de a trece Munții Balcani spre Istanbul, evitând cetățile turcești fortificate de pe malul Mării Negre. Armata otomană condusă de Osman Pașa, întoarsă din Serbia după un conflict cu acea țară, a fost masată în orașul fortificat Plevna, oraș întărit și înconjurat de numeroase redute, aflat la o importantă intersecție de drumuri.

După două asalturi nereușite, în care pierduse efective prețioase, comandantul trupelor ruse de pe frontul balcanic, marele duce Nicolai, a cerut cu insistență (prin telegrama din 19 iulie[2]) ajutorul aliatului său român Carol I. Carol a trecut și el Dunărea cu o armată românească și a fost pus la comanda trupelor ruso-române. El a decis să nu mai facă niciun asalt, ci să asedieze orașul, tăind căile de aprovizionare cu alimente și muniții. Armata ruso-română a reușit la începutul asediului să cucerească mai multe redute din jurul Plevnei, păstrând pe termen lung doar reduta Grivița. Asediul început în iulie 1877 s-a încheiat abia în luna decembrie a aceluiași an când Osman Pașa a încercat fără succes să forțeze ruperea asediului și a fost rănit. În cele din urmă, refugiat într-o moară, Osman a primit delegația condusă de colonelul Mihail Cerchez și a acceptat condițiile de capitulare oferite de aceasta. Generalul turc, Osman Pașa, atunci când a capitulat și s-a declarat prizonier în timpul Războiului de Independență, a predat sabia generalului român Mihail Cristodulo Cerchez, comandant al trupelor române la Plevna. Aceasta se afla la Muzeul Regiunii Porților de Fier, dar a fost furată în anul 1992.

În urma bătăliei, armatele ruse au putut avansa și au atacat în forță pasul Șipka, reușind să învingă defensiva otomană și să își deschidă drumul spre Istanbul.

Note

  1. ^ Panthaki, Neville G. (2002). "Pleven/Plevna, Siege of (20 July–10 December 1877)". In Sandler, Stanley (ed.). Ground warfare: an international encyclopedia. Santa Barbara, Calif.: ABC-CLIO. p. 690. ISBN 1-57607-733-0. OCLC 52521652.
  2. ^ Pagini din lupta poporului român pentru independență națională. Documente și texte social-politice, Editura Politică, București, 1967, p.175