Asia (provincie romană)

În acest articol, vom explora subiectul Asia (provincie romană) dintr-o perspectivă largă și multidisciplinară. Asia (provincie romană) este un subiect care a stârnit interes și dezbatere în diverse domenii ale societății, de la politică la cultura populară. De-a lungul istoriei, Asia (provincie romană) a jucat un rol crucial în modelarea realității noastre sociale, economice și culturale. Prin această analiză, vom căuta să înțelegem complexitățile și dimensiunile Asia (provincie romană), precum și impactul acestuia asupra vieții noastre. De la origini până la relevanța sa actuală, acest articol va aprofunda diferitele fațete ale Asia (provincie romană) și modul în care a modelat lumea în care locuim.

Provincia romană Asia.

Provincia romană Asia cuprindea Caria[1], Lidia, Misia, Frigia și Troada. Orașele erau numeroase: Pergam, Smirna, Efes, Milet... Deși regatul Pergamului fusese legat[2] de Attalus al III-lea în 133 î.Hr., nu a fost organizat de Manius Aquilius decât în 129 î.Hr., după războiul provocat de revolta lui Eumene al III-lea[3] (Aristonicos).

Sub Imperiu, devenită provincie senatorială, ea cunoaște o perioadă fastă.

Sub Dioclețian, a fost împărțită în șapte provincii: Asia, Insulele, Hellespont, Lidia, Caria, Frigia I și a II-a, toate sub autoritatea unui singur proconsul.

Sub Constantin cel Mare și succesorii săi, Provincia Asia a format trei dioceze:

Listă (parțială) a proconsulilor Asiei, sub Imperiu

  • Caius Iunius Silanus (20-21)
  • Manius Aemilius Lepidus (21-22)
  • Marcus Aemilius Lepidus (26-27)
  • Sextus Pompeius (27-29)
  • Publius Petronius (29-35)
  • Caius Asinius Pollio (37-38)
  • Caius Calpurnius Aviola (37-38)
  • Marcus Vinicius (38-39)
  • Caius Cassius Longinus (40-41)
  • Publius Cornelius Lentulus Scipio (41-42)
  • Paullus Fabius Persicus (43-44)
  • Publius Memmius Regulus (48-49)
  • Gnaeus Domitius Corbulo (52-54)
  • Marcus Iunius Silanus Torquatus (54-56)
  • Tiberius Plautius Silvanus Aelianus (56-58)
  • Lucius Vipstanus Poblicola (58-59)
  • Lucius Salvius Otho (62-63)
  • Lucius Antistius Vetus (63-64)
  • Lucius Salvius Otho Titianus (64-65)
  • Manius Acilius Aviola (65-66)
  • Publius Cornelius Tacitus (Tacitus) (112-114)

Surse

  • Titus Livius, Periochae ab Urbe condita libri (în română: De la fundarea Romei).
  • Titus Livius, De la fundarea Romei, traducere Jana Villan & al., București, Editura Științifică, 1959 - 1963;

Bibliografie

  • Giovanni Brizzi, Storia di Roma. 1.Dalle origini ad Azio, Bologna 1997.
  • M.H.Crawford, Origini e sviluppi del sistema provinciale romano, in Storia Einaudi dei Greci e dei Romani, Ediz. de Il Sole 24 ORE, Milano, 2008 (vol. 14°).
  • André Piganiol, Le conquiste dei Romani, Milano 1989.
  • David Magie, Roman Rule in Asia Minor to the end of the Third century after Christ, Princeton, University press, 1950, 2 vol., XXII-1663 p.
  • Kent J. Rigsby, « Provincia Asia », Transactions of the American Philological Association (TAPhA), CXVIII, 1988, p. 123-153.
  • Maurice Sartre, L'Asie Mineure et l'Anatolie d'Alexandre à Dioclétien: IVe siècle av. J.-C. - IIIe siècle ap. J.-C., Paris, éd. Armand Colin, coll. « U », 1995, 375 p. (ISBN 978-2-2002-1696-2).

Note

  1. ^ Caria este o veche provincie situată în sud-estul Asiei Mici
  2. ^ Altfel spus, a fost lăsat moștenire Republicii Romane de Attalus al III-lea.
  3. ^ Eumene al III-lea a fost frate vitreg al regelui Attalus al III-lea al Pergamului, și al doilea fiu nelegitim al regelui Eumene al II-lea.

Legături externe