Athanasie de Neapole

În acest articol, vom analiza în profunzime Athanasie de Neapole și toate aspectele sale relevante. Athanasie de Neapole este un subiect de mare importanță astăzi, deoarece are un impact semnificativ asupra societății, economiei, culturii și multe alte domenii. De-a lungul anilor, Athanasie de Neapole a generat dezbateri constante și a stârnit un interes din ce în ce mai mare în diferite sectoare. În acest sens, este esențial să înțelegem pe deplin natura și domeniul de aplicare a Athanasie de Neapole, precum și implicațiile sale pe termen scurt și lung. Prin urmare, acest articol își propune să ofere o viziune cuprinzătoare și detaliată asupra Athanasie de Neapole, cu scopul de a îmbogăți cunoștințele și de a promova o dezbatere constructivă în jurul acestui subiect de relevanță globală.

Athanasie de Neapole
Date personale
Născutsecolul al IX-lea d.Hr. Modificați la Wikidata
Decedat898 d.Hr. Modificați la Wikidata
PărințiGrigore al III-lea de Neapole[1] Modificați la Wikidata
Frați și suroriSergiu al II-lea de Neapole Modificați la Wikidata
CopiiGemma di Napoli][1] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriDuca di Napoli (–)
Duca di Napoli Modificați la Wikidata
bishop of Naples] Modificați la Wikidata
Domnie
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Athanasie sau Athanasius [2] (d. 898) a fost episcop de Napoli (ca Athanasius al II-lea) și duce de Neapole[3] de la anul 878 până la moartea sa.

Athanasie era fiul ducelui Grigore al III-lea de Neapole și fratele lui Sergiu al II-lea, pe care l-a orbit și depus în scopul de a prelua tronul pe când era deja episcop.

Pentru succesul acestei uzurpări, Athanasie a fost sprijinit financiar de către papa Ioan al VIII-lea, care dorea să destrame prietenia care începea să se înfiripe între napolitani și sarazini. Papa chiar i-a scris lui Athanasie într-o epistolă datată în 9 septembrie 876, precizând "non diligere Deum, qui mandata eius participando cum perfidis non custodit."[4]

Cu toate acestea, în 879, Ioan al VIII-lea l-a excomunicat pe Athanasie, pe considerentul că acesta nu rupsese relațiile cu musulmanii. În schimb, episcopul-duce se implicase în războaiele pentru preluarea puterii în Capua. Astfel, el l-a sprijinit pe Atenulf I împotriva fraților și verilor acestuia. Cu suportul trupelor bizantine, el a asediat Capua însăși. Mai mult decât atât, din jurul anului 881, el a preluat puterea în Capua, ca vasal al principelui Guaimar I de Salerno. Mai târziu, el și cu Guaimar au purtat încheiat nedecis, într-o vreme în care principele de Salerno era preocupat cu înlăturarea amenințării sarazinilor, pe care Athanasie continua să o ignore. În 886, Athanasie, deși eliberat de excomunicare, a continuat să promoveze o politică inconformă cu papalitatea, aliindu-se din nou cu sarazinii, drept pentru care a primit o amenințare din partea papei Ștefan al V-lea, prin care se bloca portul Napoli.

Din anul 887, Atenulf I a fost instalat în Capua drept conte al acesteia. Imediat, în 888, Athanasie a intrat în război cu noul conte, disputând regiunea "Liburnia". Lupta de la San Carzio pe râul Clanio s-a terminat nedecis.

În 895, Athanasie a incitat la revoltă populația napolitană aflată în orașul Salerno. Cu toate acestea, fiul mai tânăr al lui Guaimar, Guaimar al II-lea, a reușit să o reprime.

Pe plan intern, Athanasie a sporit puterea și prestigiul Ducatului de Neapole. El a fost un adevărat elenofil, străduindu-se să păstreze și să restaureze numeroase manuscrise grecești și să mențină relații de amiciție cu Bizanțul.

El a avut o fiică, Gemma, pe care a căsătorit-o cu ducele Landulf I de Benevento, fiul fostului său aliat, Atenulf. Athanasie a fost succedat ca duce de către nepotul său, Grigore al IV-lea, iar ca episcop de către fratele său, Ștefan.

Note

  1. ^ a b Genealogics 
  2. ^ sau Anastasius.
  3. ^ Dux, de asemenea numit și magister militum sau hypatus.
  4. ^ Engreen, p. 319.

Bibliografie