Beatificare

În acest articol, vom explora lumea fascinantă a lui Beatificare și toate implicațiile pe care le are acest subiect asupra societății noastre. De la origini și până la relevanța sa astăzi, vom analiza în detaliu toate aspectele care fac din Beatificare un punct de interes pentru numeroase studii și cercetări. Prin diferite perspective și abordări, vom aprofunda în complexitatea Beatificare, abordând implicațiile sale sociale, culturale, politice și economice. Pregătește-te să descoperi totul din spatele lui Beatificare și să te cufunzi într-o lume a cunoștințelor și a ideilor noi!

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Procesul de beatificare este o fază în procesul de canonizare (de recunoaștere a sfințeniei) în Biserica Catolică. Acesta se desfășoară după prima fază, a Decretului asupra virtuților, când prin intercesiunea Venerabilului s-a înfăptuit o minune; cineva cere un ajutor într-o necesitate și venerabilul „răspunde” venind în ajutor cu o intervenție neexplicabilă omenește și extraordinară. Conform confesiunii catolice, acesta este semnul neîndoielnic că se află în Paradis și că poate și vrea să-i ajute pe cei de pe Pământ. Aici se analizează cu o mare prudență, făcându-se o anchetă diecezană amănunțită, al cărei rezultat se trimite Congregației pentru Cauzele Sfinților. Minunea poate fi de mai multe feluri, însă cea mai comună este vindecarea instantanee, definitivă și totală de o boală gravă, fără posibile explicații medicale. Această anchetă - o nouă "Positio" - asupra minunii trebuie făcută de o comisie de 5 medici; dacă aceștia declară că nu cunosc nici o explicație rațională și științifică asupra evenimentului, aceasta poate fi considerată ca o minune. După aceasta, o comisie de 7 teologi examinează la rândul lor presupusa minune, urmând a avea verdictul definitiv în fața comisiei episcopilor și cardinalilor a Congregației pentru Cauzele Sfinților.

Dacă minunea este recunoscută, Venerabilul este declarat "Fericit" într-o liturghie publică solemnă de beatificare; se stabilește cu această ocazie o dată în calendarul liturgic diecezan sau al congregației religioase de care aparținea, în care se va face memoria sa.

Lectură suplimentară

  • de Paul Althaus: Art. Seligkeit, in: Die Religion in Geschichte und Gegenwart, 3. A., Bd. 5, S. 1686-1688.
  • de U. Becker: Art. Seligkeit, in: L. Coenen et al. (Hgg.): Theologisches Begriffslexikon zum Neuen Testament, Bd. II/2 (1971), S. 1133–1135.
  • de Wolfgang Beinert et al.: Art. Seligkeit, in: Lexikon für Theologie und Kirche, 3. A., Bd. 9, S. 437-442.
  • de E. Büchsel: Art. Seligkeit der Heiden, in: Historisches Wörterbuch der Philosophie, Bd. 9, S. 570-574.
  • de F. Hauck / G. Bertram: Art. makarios, makarizo, makarismos, in: G. Kittel (Hg.): Theologisches Wörterbuch zum Neuen Testament, Bd. 4 (1942), S. 365–373.
  • de Nikolaus Wicki: Die Lehre von der himmlischen Seligkeit in der mittelalterlichen Scholastik von Petrus Lombardus bis Thomas von Aquin, Freiburg 1954.

Legături externe