Bunievici

Astăzi vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Bunievici, un subiect care a captivat atenția oamenilor de toate vârstele și culturile de-a lungul istoriei. Bunievici este o sursă inepuizabilă de inspirație și fascinație, fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale în domeniul științific, a influenței sale asupra culturii populare sau a puterii sale transformatoare în viața oamenilor. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferitele aspecte ale Bunievici, de la origini până la cele mai recente tendințe, pentru a înțelege mai bine importanța și impactul său asupra lumii moderne.

Migrația bunievicilor în secolele XII-XVII din Dalmația în Banat și Bacica
Bunievici din Subotica (1904)

Bunievicii (în croată Bunjevci, în sârbă Буњевци, în maghiară bunyevácok) sunt un grup etnic de limbă slavă care a emigrat în secolul al XVII-lea din Dalmația în teritoriul controlat de Sfântul Imperiu Roman în Bacica și Banat.

Endonim și exonim

Conform filologului Petar Skok⁠(en) (1881-1956) bunievicii din Bacica se numesc pe ei înșiși „șocți” (în croată šokci), în vreme ce maghiarii din Szeged îi numesc dalmát (adică dalmatini, dalmațieni, oameni din Dalmația).[1][2] În Muntenegru termenul „bunievici” desemnează o populație catolică vecină sârbilor ortodocși,[3] iar în Peninsula Istria este un cuvânt peiorativ pentru croați, în sensul că pobunjevčit înseamnă în mod peiorativ „a se catolici”.[1]

Prima menționare a etnonimului a fost datată între 1550 și 1561, când într-o diplomă a fost consemnat un anume Martin Bunavacz din Baranja.[4] Cea mai veche mențiune în Bačka este din 1622, când a fost înscrisă parochia detta Bunieuzi nell' arcivescovato Colociense.[5] Una din primele mențiuni ale etnonimului ca atare a fost făcută de Martin Brajković, episcop de Senj. Acesta a consemnat în 1702 tradiția populară care enumera cinci apartenențe etnice pentru populația din Lika și Krbava, una din ele fiind cea a vlahilor catolici, cunoscuți ca bunievici (Valachi Bunyevacz).[6] La recensământul efectuat în 1712–1714 în Lika și Krbava a fost înregistrat un singur Bunieuacz (Vid Modrich). Conducerea militară a folosit pentru bunievici termenul Valachi Catolici, iar Luigi Ferdinando Marsili i-a numit Meerkroaten (croați de litoral).[7][8]

Personalități

Note

  1. ^ a b Skok, Petar (). Etimologijski rječnik hrvatskoga ili srpskoga jezika I: A–J (în sârbo-croată). pp. 237–238. 
  2. ^ Heka, Ladislav (). „Uloga Hrvata u povijesti slobodnog i kraljevskog grada Szegedina”. Annals of the Institute for Scientific and Art Research Work in Osijek (în sârbo-croată) (26): 57–73. 
  3. ^ Černelić 2016, p. 215–216.
  4. ^ Heka, László (). Povijesna uloga i značenje Hrvata Dalmatina u životu Segedina / A Szegedi Dalmaták (Bunyevácok) története (în maghiară și croată). Szeged: Bába. Accesat în . 
  5. ^ Černelić 2016, p. 16.
  6. ^ Černelić 2016, p. 13.
  7. ^ Kaser, Karl; Grandits, Hannes; Gruber, Siegfried (). Holjevac, Željko, ed. Popis Like i Krbave 1712. godine : obitelj, zemljišni posjed i etničnost u jugozapadnoj Hrvatskoj (PDF) (în sârbo-croată). Zagreb: Srpsko kulturno društvo Prosvjeta. pp. 20–21, 30, 264. ISBN 953-6627-52-3. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  8. ^ Šarić, Marko (). Holjevac, Željko, ed. „Predmoderne etnije u Lici i Krbavi prema popisu iz 1712./14” (PDF). Identitet Like: Korijeni I Razvitak (în sârbo-croată). Zagreb: Institut društvenih znanosti Ivo Pilar. 1: 338, 347–350, 357, 360, 369–372. ISBN 978-953-6666-65-2. 
  9. ^ bio.bg.ac.rs: Format:Webarchiv
  10. ^ a b croatia.ch: Format:Webarchiv (kroatisch)
  11. ^ Bunjevci Croats in Bačka
  12. ^ matos-tovarnik.hr: Format:Webarchiv

Vezi și

 Acest articol despre comunități etnice sau minorități naționale este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa