În articolul de astăzi vom aprofunda subiectul Câmpu lui Neag, Hunedoara, subiect care a stârnit un mare interes în ultimii ani. Câmpu lui Neag, Hunedoara este o zonă de studiu care a captat atenția academicilor, experților și entuziaștilor deopotrivă și a generat dezbateri și cercetări în diverse domenii. De la impactul său asupra societății până la implicațiile sale asupra vieții de zi cu zi, Câmpu lui Neag, Hunedoara s-a dovedit a fi un subiect relevant și în continuă evoluție. În acest articol, vom explora diferite aspecte și perspective ale Câmpu lui Neag, Hunedoara, pentru a face lumină asupra acestui subiect fascinant și pentru a oferi o viziune mai completă asupra importanței sale în lumea de astăzi.
Câmpu lui Neag | |
— localitate componentă — | |
Localizarea satului pe harta României | |
Localizarea satului pe harta județului Hunedoara | |
Coordonate: 45°18′13″N 23°2′26″E / 45.30361°N 23.04056°E | |
---|---|
Țară | ![]() |
Județ | ![]() |
Oraș | ![]() |
SIRUTA | 87157 |
Populație (2021) | |
- Total | 436 locuitori |
Fus orar | UTC+2 |
Cod poștal | 336101 |
Prezență online | |
GeoNames ![]() | |
![]() | |
Modifică date / text ![]() |
Câmpu lui Neag este o localitate componentă a orașului Uricani din județul Hunedoara, Transilvania, România.
Localitatea se află la poalele Munților Retezat și aparține de orașul Uricani. [1] În anul 1964, când Uricaniul a fost declarat oraș, satele Valea de Brazi și Câmpu lui Neag au intrat în componența acestuia. [2]
Un document datând din anul 1493, emis de curtea regelui Vladislav al II-lea al Ungariei, arată că boierul Mihail Cânde stăpânește mai multe moșii în zona Uricani, printre care și Câmpu lui Neag (Nyakmezeu), aceasta fiind cea mai veche menționare a localității.
În anul 1987, autoritățile comuniste au dorit demolarea localității pentru a putea exploata un zăcământ de cărbune situat în mijlocul satului. Prin urmare, 55 de gospodării, precum și biserica și școala din sat au fost demolate. Conform unor localnici, mulți dintre sătenii din Câmpu lui Neag s-au opus părăsirii gospodăriilor lor iar soldații și milițienii s-au urcat pe casele acestora cu scopul de a rupe țigla de pe acoperișuri.
Locuitorii satului au fost strămutați în orașul Uricani în două blocuri construite pentru aceștia, însă mulți dintre ei nu au putut să se acomodeze și s-au mutat la rudele lor care mai aveau case.
Anul următor a început exploatarea cărbunelui din cariera de opt hectare din vatra satului, însa investiția s-a dovedit nerentabilă deoarece minereul era de calitate slabă iar în urma Revoluției Române din 1989 exploatarea minieră a fost oprită. Astăzi în locul carierei din sat se află un lac format din apele izvorâte din galeriile minei.[3]