În lumea de astăzi, Catedrala Mitropolitană din Iași este un subiect care a căpătat o mare relevanță și este prezent în toate sferele vieții de zi cu zi. Impactul său poate fi observat în politică, societate, economie și cultură. Catedrala Mitropolitană din Iași a trezit un interes din ce în ce mai mare în rândul oamenilor, care încearcă să-i înțeleagă implicațiile și consecințele. În acest articol, vom explora Catedrala Mitropolitană din Iași în profunzime și modul în care a devenit un subiect atât de relevant astăzi. De la origini până la impactul actual, vom analiza influența și rolul său în lumea de astăzi.
Catedrala Mitropolitană din Iași | |
![]() Catedrala Mitropolitană din Iași | |
Poziționare | |
---|---|
Coordonate | 47°09′41″N 27°34′56″E / 47.1615°N 27.5821°E |
Localitate | Iași |
Județ | Iași |
Țara | ![]() |
Adresa | Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt 16, Iași 700064 |
Adăpostește | Moaștele Sfintei Parascheva |
Edificare | |
arhitect | Gustav Freywald Bucher Mihail Singurov Alexandru Orăscu |
pictor | Gheorghe Tattarescu |
Neoclasic | |
Data începerii construcției | 1833 |
Data finalizării | 23 aprilie 1887 |
Clasificare | |
cod LMI | IS-II-m-A-04069.01 |
Catedrala Mitropolitană din Iași (Județul Iași) | |
Prezență online | site web oficial |
Modifică date / text ![]() |
Catedrala Mitropolitană din Iași, cu hramul Sfânta Parascheva, Întâmpinarea Domnului și Sfântul Mucenic Gheorghe, este biserica catedrală a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, una dintre cele șase catedrale mitropolitane ortodoxe din România.
Catedrala Mitropolitană a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice, având codul de clasificare cod LMI IS-II-m-A-04069.01[1].
Ideea înălțării unei biserici monumentale, la Iași, aparține domnitorului Mihail Sturdza (finanțator prinicipal) și mitropolitului Veniamin Costache. Hrisovul domnesc din 8 august 1826, emis de Ioniță Sandu Sturdza, Domn al Moldovei între 1822-1828, privind lucrările de proiectare și construire a noii biserici, este considerat a fi actul de naștere al Catedralei mitropolitane[2].
Biserica a fost ridicată pe locul unde s-au aflat două biserici mai vechi: Biserica Albă (din secolul al XV-lea) și Biserica Stratenia (din secolul al XVII-lea). S-a lucrat mai întâi între anii 1833 și 1839, după planurile arhitecților Gustav Freywald, Bucher și Mihail Singurov.[3] Pe 23 mai 1857, bolta centrală s-a prăbușit, biserica rămânând într-o stare precară pentru următoarele două decenii.
În anul 1880, mitropolitul Iosif Naniescu a pus a doua piatră de temelie și, cu sprijinul autorităților statului, lucrările s-au încheiat în anul 1887. Arhitectul Alexandru Orăscu, pe atunci rector al Universității București, a refăcut proiectul măreței biserici, renunțând la imensa cupolă centrală.[3] El a adăugat cele două rânduri de pilaștri masivi în interior, realizând o clădire de plan basilical, cu o navă centrală și două nave laterale mai mici. Alexandru Orăscu a păstrat cele patru turle laterale decroșate, dar a renunțat la cupola centrală de mari dimensiuni, înlocuind-o cu un sistem de patru bolți, despărțite prin arce transversale.[4]
Pictura interioară a fost realizată de maestrul Gheorghe Tattarescu.
Sfințirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost un eveniment național, la ceremonie luând parte regele Carol I și regina Elisabeta. Pisania aflată în partea dreaptă a pridvorului catedralei, pe o placă de marmură care se află la intrare, conține următorul text[4]:
Din anul 1889 a fost adusă, de la Biserica Sf. Trei Ierarhi, racla cu moaștele Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.
Catedrala ieșeană este o clădire monumentală, de plan dreptunghiular, marcată la colțuri de patru turle decroșate. Stilul arhitectonic este inspirat din forme târzii ale Renașterii italiene. Elementele decorative, atât în interior, cât și în exterior, sunt dominate de baroc.
Arhitecții vienezi Gustav Freiwald și Bucher au adoptat pentru noua biserică stilul neoclasic, întâlnit și la alte biserici monumentale din țări europene cu o mare tradiție în domeniu (Italia, Austria, Ungaria ș.a.)[4]
Arhitectul Alexandru Orăscu (1817-1894), rector al Universității București, constatând că spațiul dintre zidurile laterale ale bisericii era prea mare, subminând mereu bolta (care se prăbușise deja în 1857), a decis îngustarea acestui spațiu prin înălțarea unor pilaștri masivi, cu capiteluri de factură corintică.[5]
Pictura interioară i se datorează în cea mai mare parte lui Gheorghe Tattarescu (1820-1894). Chemat la Iași în aprilie 1885, maestrul Gheorghe Tattarescu a finalizat pictura catedralei și icoanele catapetesmei (peste 250 de figuri individuale și compoziții de ansamblu) în iulie 1886.[2]