Cele 150 personae non gratae ale Turciei

În acest articol, vom explora impactul Cele 150 personae non gratae ale Turciei asupra societății contemporane. De la apariția sa pe scena globală, Cele 150 personae non gratae ale Turciei a stârnit un mare interes și a generat nenumărate dezbateri în diferite domenii, precum politică, cultură, tehnologie sau știință. În acest sens, ne propunem să analizăm cuprinzător modul în care Cele 150 personae non gratae ale Turciei a transformat modul în care trăim, gândim și relaționăm cu lumea din jurul nostru. Pe parcursul acestor pagini, vom examina atât aspectele pozitive, cât și provocările pe care Cele 150 personae non gratae ale Turciei le prezintă pentru societatea noastră, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui fenomen.

După încheierea Războiului de Independență al Turciei (1919–1923), nou înființata Republică Turcă a prezentat la Conferința de la Lausanne o listă de 600 de persoane pe care dorea să le declare personae non gratae. Mai târziu, o listă restrânsă la doar 150 de nume, aprobată de Marea Adunare Națională a Turciei pe 23 aprilie 1924 și revizuită pe 1 iunie același an, a fost inclusă în Tratatul de la Lausanne. Lista, cunoscută în limba turcă ca Yüzellilikler (cei 150) urmărea eliminarea elitei conducătoare otomane din noua republică turcă.

Lista și-a căpătat faima datorită faptului că a devenit centrul discuțiilor cu privire la natura noii republici, mai precis era vorba dacă noua republică trebuia să fie o continuare a vechiului imperiu sau nu. Această listă trebuia să dovedească că administrația și ideologii imperiali nu erau transferați automat în republică. Această listă are de asemenea legătură cu conflictele de jurisdicție dintre Marea Adunare Națională a Turciei și Imperiul Otoman. Fiecare dintre aceste entități politice au luptat pentru supraviețuire și au fost amândouă foarte active, atât din punct de vedere militar, cât și din punct de vedere diplomatic, până la Conferința de la Lausanne.

Pe 28 iunie 1938, legea care interzicea celor 150 de persoane intrarea în Turcia a fost anulată, dar numai câțiva foști exilați s-au mai reîntors în patrie.

Note

  • Ilhami Soysal (1985), Yüzellilikler, Istanbul: Gür
  • Kâmil Erdeha, articolul "Yüzellilikler", în Sosyalist Kültür Ansiklopedisi, vol. 8, pp. 1336–1341, Istanbul, mai 1980