În acest articol, vom explora în detaliu Centre de plasament și numeroasele sale implicații în societatea actuală. De la impactul său asupra economiei până la influența asupra culturii populare, Centre de plasament a fost subiect de dezbatere și analiză în diferite domenii. De-a lungul anilor, Centre de plasament s-a dovedit a fi un subiect de interes nu numai pentru specialiști și cadre universitare, ci și pentru publicul larg. Prin acest articol vom încerca să facem lumină asupra celor mai relevante aspecte ale Centre de plasament, analizând evoluția acestuia în timp și examinând diferitele perspective care există pe această temă. Pregătește-te să pornești într-o călătorie intrigantă de descoperire a Centre de plasament și a numeroaselor sale fațete!
Acest articol sau secțiune reprezintă în principal viziunea românească asupra acestui subiect și nu neapărat felul în care este perceput acesta la nivel mondial. Puteți să îmbunătățiți acest articol, discuta problema pe pagina de discuție sau să creați un articol nou, după caz. |
Centrele de plasament sunt controlate de către Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și au rolul de aplicarea politicilor și strategiilor guvernamentale de asistență socială în vederea prevenirii și combaterii marginalizării sociale și a sărăciei.
După 1989, protecția copilului în România s-a confruntat cu două mari provocări: moștenirea perioadei comuniste, în timpul căreia foarte mulți copii erau lăsați în grija așa numitelor "leagăne" și "orfelinate" și tranziția către economia de piață. În timpul perioadei comuniste, politica pro-natalistă care interzicea metodele contraceptive și avorturile a dus la nașterea unui număr foarte mare de copii nedoriți, care au fost lăsați apoi în grija instituțiilor de stat.
Măsura cea mai importantă pentru îmbunătățirea situației lor a fost închiderea multora dintre marile instituții de stat pentru copii privați de îngrijirea parentală (instituții care adăposteau peste 100 de copii).
O problemă, care rămâne încă nerezolvată, este reintegrarea socială a copiilor și tinerilor care părăsesc sistemul instituțional, numărul serviciilor de reintegrare socială fiind destul de redus. La sfârșitul anului 2006, funcționau, la nivelul întregii țări, doar 2 centre pentru dezvoltarea deprinderilor independente. Considerând aceste aspecte, se poate afirma că sistemul de protecție a copilului deține încă o capacitate redusă de a asigura un mediu adecvat dezvoltării copilului în spiritul reintegrării sociale a acestuia în momentul părăsirii instituției.