Centrul Național al Cinematografiei

Lumea este plină de mistere și surprize, iar Centrul Național al Cinematografiei este unul dintre ele. În acest articol, vom explora în detaliu tot ceea ce Centrul Național al Cinematografiei are de oferit, de la origini până la impactul său asupra societății actuale. Cu o abordare multidisciplinară, vom examina diferite perspective și opinii asupra Centrul Național al Cinematografiei, pentru a obține o viziune completă și îmbogățitoare. Pe parcursul acestor pagini, vom descoperi influențele lui Centrul Național al Cinematografiei în cultură, mediu, politică și știință, oferind o privire obiectivă și critică care ne permite să reflectăm asupra importanței sale în lumea contemporană.

Centrul Național al Cinematografiei
site web oficial
pagină Facebook
cont Twitter
Internet Movie Database
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Centrul Național al Cinematografiei (CNC) este o instituție de stat cu o tradiție îndelungată, înființată încă din anul 1934, când a fost promulgată Legea Fondului Național al Cinematografiei, fond destinat creării bazei materiale și finanțării producției cinematografice naționale[1]. La acea vreme, fondul era alimentat din două taxe: una de un leu, din fiecare bilet de cinema cumpărat, iar alta, de 10 lei pentru fiecare metru de film importat în țară[1].

Actualul Centru Național al Cinematografiei a fost înființat prin Legea nr. 574/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 685 din 30 octombrie 2001[2], prin reorganizarea (desființarea), Oficiului Național al Cinematografiei. Rolul său este de organ de specialitate al administrației publice centrale în domeniul cinematografiei, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor, condus de un președinte și un vicepreședinte, numiți prin ordin al ministrului culturii și cultelor, potrivit legii.

Legea nr. 574/2001 a fost abrogată prin H.G. nr. 229 din 4 martie 2003 privind organizarea și funcționarea Centrului Național al Cinematografiei, modificată la rândul său de H.G. nr. 1.064/2005 privind reorganizarea și funcționarea Centrului Național al Cinematografiei.

Istoric

În 1971, Centrul Național al Cinematografiei s-a transformat în Centrala “România-Film” cu Direcția Rețelei Cinematografice, Difuzării Filmelor (D.R.C.D.F.), Casele de Filme 1, 3, 4, 5, iar Centrul de Producție Cinematografică „București” a preluat și Studioul Cinematografic Alexandru Sahia,[3] Studioul Animafilm și Studioul Ion Creangă.[3][4]

Note

  1. ^ a b Centrul Național al Cinematografiei reglementează “serviciile” celei de-a șaptea arte, 7 septembrie 2006, telegrafonline.ro, accesat la 31 mai 2011
  2. ^ „LEGE pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2001 privind unele măsuri în domeniile culturii și artei, cultelor, cinematografiei și dreptului de autor”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b Despre noi Arhivat în , la Wayback Machine., studioulsahia.ro
  4. ^ Istoric (în engleză), CNC 

Vezi și

Legături externe

  • CNC - Site web oficial


v • d • m
Studiouri de film