Cerb pătat

Subiectul Cerb pătat este unul care a fost discutat și analizat de nenumărate ori de-a lungul istoriei. Din cele mai vechi timpuri până în epoca modernă, Cerb pătat a fost subiect de dezbatere, cercetare și reflecție. Influența sa se extinde în diferite domenii ale vieții, de la politică la cultură, economie și societate în general. De-a lungul timpului, Cerb pătat a căpătat diverse semnificații și a fost interpretat în moduri diferite, ceea ce a contribuit la importanța și relevanța sa în lumea de astăzi. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Cerb pătat și vom încerca să facem lumină asupra impactului și implicației sale în realitatea noastră de zi cu zi.

Cerb pătat
Cervus nippon
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Subclasă: Eutheria
Ordin: Artiodactyla
Subordin: Ruminantia
Infraordin: Pecora
Familie: Cervidae
Temminck, 1838
Subfamilii

Capreolinae
Hydropotinae
Muntiacinae

Cerbul pătat (Cervus nippon) este un mamifer erbivor din categoria rumegătoare, paricopitate (Artiodactyla). Familia Cervidae cuprinde circa 49 de specii, din care se mai pot aminti căprioara, renul și elanul. Caracteristice pentru cerb sunt coarnele ramificate care, de obicei, cresc numai la masculi și culoarea roșcată cu pete albe, și cu un accentuat dimorfism sexual.

În trecut, era destul de răspândit în nord-estul Chinei, pe insula Taiwan, în Vietnamul de Nord, Coreea și Japonia.[1] Mai târziu, a fost introdus în zona de mijloc a Europei și în Caucaz. Datorită vânării constante aproape că a dispărut la începutul secolului al XX-lea.[2]

Se hrănește cu plante erbacee, ghinde căzute, fructe cu coajă lemnoasă, frunze de arbori și arbuști, ciuperci și fructe de pădure, iar în iarnă consumă coajă și ramuri tinere.

Reproducerea are loc în octombrie. Femelele aduc primul cerb la vârsta de 2-3 ani. De obicei se naște un pui, uneori doi.

Galerie de imagini

Note

  1. ^ Geist, Valerius (). Deer of the World: Their Evolution, Behavior, and Ecology. Mechanicsburg, Pa: Stackpole Books. ISBN 978-0-8117-0496-0. 
  2. ^ Соколов В. Е. Пятиязычный словарь названий животных. Млекопитающие. Латинский, русский, английский, немецкий, французский. / под общей редакцией акад. В. Е. Соколова. — М.: Рус. яз., 1984. — С. 126. — 10 000 экз.