Cetatea Histria este un subiect care a captat atenția multor oameni în ultimii ani. Cu o istorie bogată și complexă, Cetatea Histria a fost subiect de dezbatere și analiză în mai multe discipline și zone ale societății. De la impactul său asupra culturii populare până la influența sa asupra politicii și economiei, Cetatea Histria s-a dovedit a fi un subiect extrem de relevant astăzi. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Cetatea Histria și vom examina impactul său asupra societății moderne. Ce face Cetatea Histria atât de intrigant și relevant pentru atât de mulți oameni? Continuați să citiți pentru a afla.
Cetatea Histria | |
Categoria Ia IUCN (Rezervație naturală strictă) | |
Imagine din rezervație | |
Localizarea rezervației pe harta țării | |
Poziția | ![]() ![]() |
---|---|
Cel mai apropiat oraș | Babadag |
Coordonate | 44°32′06″N 28°45′43″E / 44.53500°N 28.76194°E[1] |
Suprafață | 350 ha |
Înființare | 2000 |
Modifică date / text ![]() |
Cetatea Histria este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de științific și sit arheologic), situată în județul Constanța, pe teritoriul administrativ al comunei Istria.
Aria naturală se află în partea estică Dobrogei, în extremitatea nord-estică județului Constanța lângă Lacul Sinoe, aproape de limita teritorială cu județul Tulcea, în apropierea drumului național DN22 care leagă municipiul Constanța de orașul Tulcea[2].
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate)[3] și se întinde pe o suprafață de 350 hectare[4].
Aria naturală este inclusă în parcul național (rezervație a biosferei) Delta Dunării și reprezintă o zonă naturală (pășuni, mlaștini sărăturate, suprafețe nisipoase umede) din Podișul Dobrogei, în a cărei suprafață este inclusă și cetatea grecească Histria.
Rezervația adăpostește mai multe specii floristice (unele foarte rare) dintre care: vitrigon (Eryngium maritimum), alior (Euphorbia peplis), cârcel (Ephedra distachia), pelin (Artemisia tschernieviana), bărbișoară (Allysum hirsutum), volbură (Convolvulus lineatus), varză de mare (Crambe maritima), pătlăgină (Plantago cornuti), ață de mare (Ruppia maritima), brândușă de nisip (Merendera sobolifera)[5], garofiță (din speciile Dianthus pseudarmeria și Dianthus bessarabicus), siminoc (din specia Helichrysum arenarium), grășătoare (Sagina maritima), chimionul porcului (Peucedanum arenarium) sau valentiță (Tanacetum milefolium)[6].