Chefal

În lumea de astăzi, Chefal este un subiect care a devenit foarte relevant în societatea modernă. Odată cu progresul tehnologiei și schimbările constante în modul în care comunicăm, Chefal a devenit un punct de interes pentru mulți. Fie prin intermediul rețelelor de socializare, televiziunii, fie prin orice alt mijloc de comunicare, Chefal a reușit să capteze atenția unui spectru larg al populației. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Chefal și impactul său asupra vieților noastre, precum și implicațiile pe care le are pentru viitor. De la influența sa asupra politicii și economiei, până la rolul său în cultura populară, Chefal este un fenomen pe care nu îl putem ignora.

Chefalul
Chefalul (Liza aurata)
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Actinopterygii
Ordin: Mugiliformes
Familie: Mugilidae
Gen: Liza
Specie: L. aurata
Nume binomial
Liza aurata
(Risso, 1810)
Sinonime
  • Liza auratus (Risso, 1810)
  • Mugil auratus Risso, 1810
  • Mugil breviceps Valenciennes, 1836
  • Mugil chelo (non Cuvier, 1829)
  • Mugil cryptocheilos Valenciennes, 1836
  • Mugil cryptochilus Valenciennes, 1836
  • Mugil lotreganus Nardo, 1847
  • Mugil maderensis Lowe, 1839
  • Mugil octoradiatus Günther, 1861
Modifică text Consultați documentația formatului

Chefalul sau singhilul (Liza aurata) este un pește teleostean, marin, migrator, din familia Mugilide, răspândit pe litoralul european și african al Oceanului Atlantic, în mările Mediterană, Neagră, Azov, de circa 20-50 cm și 200-800 g, cu corpul fusiform, solzi și pe cap. Are corpul cu străluciri aurii pe laturi, laturile cenușii cu 6-7 dungi înguste longitudinale cenușii-albăstrui sau cafenii-aurii și burta argintie. Pe opercul în mod constant prezintă o pată mare aurie, bine conturată. Se caracterizează prin pleoape adipoase slab dezvoltate (rudimentare), pupila circulară, iar pe ceafă solzii sunt prevăzuți cu o strie mediană. Are o carne foarte gustoasă, care se consumă proaspătă, sărată și mai ales afumată.

Bibliografie

  • Petru Bănărescu. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși). București. Editura Academiei Republicii Populare România, 1964.
  • George D. Vasiliu. Peștii apelor noastre. București : Edit. Științifică, 1959.
  • Gr . Antipa. Fauna ichtiologică a României. București, 1909.
  • Sergiu I. Cărăușu. Tratat de ichtiologie. Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucuresti 1952, 804 p.
  • S. Stancioiu. Curs de ihtiologie sistematica. Galați, 1987.
  • L. Lustun, I. Rădulescu, V. Voican. Dicționar piscicol. Editura Ceres. București 1978.
  • I. Pojoga. Piscicultura. Ediția a 2-a .Editura Agro-Silvică, București 1959.

Legături externe