Claude Bernard

În lumea de astăzi, Claude Bernard este un subiect care a câștigat o mare relevanță și interes în societate. Fie datorită implicațiilor sale în viața de zi cu zi, impactului său la locul de muncă sau influenței sale asupra dezvoltării tehnologice, Claude Bernard a captat atenția diferitelor sectoare și a stârnit numeroase dezbateri și discuții. De-a lungul timpului, Claude Bernard a devenit un element fundamental care nu numai că stârnește curiozitatea, dar prezintă și provocări și oportunități pentru viitor. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale Claude Bernard, analizându-i importanța, evoluția și potențialul său de a transforma diverse zone ale societății.

Claude Bernard
Date personale
Născut[4][5][6][7][8] Modificați la Wikidata
Saint-Julien, Rhône-Alpes, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani)[5][6][7][9][10] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[11] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Père-Lachaise
Grave of Claude Bernard] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarie Françoise Bernard] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic scriitor
politician
psiholog
profesor universitar
fiziolog
medic Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[12] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniufiziologie
medicină  Modificați la Wikidata
InstituțieCollège de France[1]
faculté de médecine de Paris]
Muzeul Național de Istorie Naturală
École pratique des hautes études  Modificați la Wikidata
Alma Materfaculté de médecine de Paris]
Facultatea de Științe din Paris  Modificați la Wikidata
OrganizațiiSocietatea Regală din Londra
Société philomathique de Paris]
Academia Franceză
Academia Regală Suedeză de Științe
Academia Franceză de Științe
Academia de Științe din Sankt Petersburg
Academia Maghiară de Științe
Videnskabernes Selskab]
Académie nationale de médecine]
Academia Rusă de Științe
Academia de Științe din Berlin
Bayerische Akademie der Wissenschaften]  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruinternal environment]  Modificați la Wikidata
PremiiMedalia Copley ()[2]
Comandor al Legiunii de Onoare
membru străin al Royal Society ()[3]
Baly Medal] ()  Modificați la Wikidata
Semnătură

Claude Bernard (n. , Saint-Julien, Rhône-Alpes, Franța – d. , Paris, Franța) a fost medic și fiziolog francez. Este considerat părintele fiziologiei și fondatorul medicinei experimentale. Unul dintre marii investigatori științifici în domeniul medicinei, este cunoscut pentru cercetările sale privind mecanismele digestiei, în special pentru descoperirea funcției glicogenice a ficatului, a acțiunii sucului pancreatic și a mecanismului vasomotor. În lucrarea sa fundamentală, "Introducerea în studiul medicinei experimentale", apărută în 1865, a pus bazele metodei experimentale în cercetarea științifică în general, și medicală în special. Ea presupunea efectuarea de observații și experiențe pe animale pentru studiul unor boli, al cauzelor lor și a remediilor posibile.

Biografie

După ce a frecventat o școală de tip iezuit din orașul învecinat, Villefranche-sur-Saône, la 19 ani, Bernard merge la colegiul din Lyon, unde se pregătește și ca preparator pe lângă un farmacist.

După studii de farmacologie, își încearcă norocul în domeniul dramaturgiei, reușind să scrie o piesă în cinci acte, Arthur de Bretagne, pe care, în 1834, o prezintă la Paris, însoțită de o introducere a criticului literar Saint-Marc Girardin. Acesta îl sfătuiește să se reorienteze către medicină.

Urmând sfaturile criticului literar, Claude Bernard își continuă studiile. Intră în contact cu marele fiziolog François Magendie, care deținea catedra de medicină la Collège de France din Paris și devine asistentul acestuia în cadrul spitalului Hôtel-Dieu.

În 1841, Bernard devine "preparator" în cadrul prestigioasei facultăți, în 1843 obține licența, iar în 1855, îi succede lui Magendie la conducerea catedrei de specialitate.

În 1845, Claude Bernard se căsătorește cu Françoise Marie (Fanny) Martin, o căsătorie mai mult de conveniență. Totuși zestrea acesteia îi va finanța experimentele.

Bernard este, succesiv, profesor la Collège de France, la Sorbona și în final, la Muséum national d'histoire naturelle ("Muzeul Național de Istorie Naturală").

Activitatea

Contribuții

Una din contribuțiile sale notabile pentru progresul medicinei a fost descoperirea rolului jucat de glanda pancreatică. Bernard a dovedit că secreția acesteia joacă un rol important în digestie.

Un alt domeniu original de investigație a constat în studiul funcției glicogenice a ficatului. Bernard a dovedit că ficatul este cel care face ca zaharurile să se repartizeze, prin intermediul sângelui, în întregul organism.

O a treia mare contribuție în fiziologie a constituit-o descoperirea mecanismului vaso-motor.

Medicina experimentală

Claude Bernard își consacră întreaga sa carieră studiului fiziologiei.

Cum el însuși a declarat, unul din țelurile activității sale, a fost promovarea metodei științifice în cercetarea medicală. A respins orice prejudecată și s-a bazat numai pe experiment. Contrar contemporanilor săi, susținea ideea conform căreia evoluția ființelor vii se supune acelorași legi ale materiei (unitatea lumii materiale).

Una din metodele sale de cercetare era vivisecția. Bernard susținea că progresul medicinei și necesitatea ușurării suferinței umane ar justifica suferința animalelor, care era puternic contestată chiar și de către soția sa. Aceasta (ca și fiica lor, de altfel) și-a manifestat în nenumărate rânduri indignarea. Cei doi s-au despărțit, iar ea a devenit o luptătoare împotriva practicii vivisecției.

Homeostazia

Claude Bernard a fost primul (în 1865) care a observat că parametrii fiziologici ai corpului uman, precum temperatura, presiunea arterială etc., tind să-și mențină stabilitatea astfel încât organismul să se mențină în echilibru. Această proprietate a fost denumită ulterior de către medicul american Walter Cannon în anul 1932, homeostazie.

Alte cercetări

Bernard a studiat acțiunea fiziologică a unor substanțe toxice ca: monoxidul de carbon și extractul otrăvitor, numit curara al unor plante toxice.

Bernard a testat pe câini toxicitatea monoxidului de carbon (1846) și a observat că sângele animalelor, ce inhalau acest gaz, dobândea o culoare neobișnuită.

Scrieri

  • Introduction à l'étude de la médecine expérimentale, Champs, Flammarion, ISBN 2-08-081137-1
  • Principes de médecine expérimentale, éd. PUF, 1947

Cursurile sale au fost publicate în:

  • Leçons de physiologie expérimentale appliquée à la médecine, 1855
  • Leçons sur les effets des puissances toxiques et médicamenteuses, 1857
  • Leçons sur la physiologie et la pathologie du système nerveux, 1858
  • Leçons sur les propriétés physiologiques et les altérations pathologiques des différents liquides de l'organisme, 1859
  • Leçons et expériences physiologiques sur la nutrition et le développement, 1860

Titluri și distincții

  • Profesor la Collège de France
  • Profesor la Sorbona
  • Profesor la Muzeul Național de Istorie Naturală
  • 1864: membru străin al Royal Society
  • 1865: senator
  • 1868: Premiul pentru fiziologie experimentală acordat de Academia Franceză de Științe, pentru studiul pancreasului.
  • 1876: Medalia Copley

Note

  1. ^ Lista profesorilor de la Collège de France (PDF) 
  2. ^ Award winners : Copley Medal (în engleză), Societatea Regală din Londra, accesat în  
  3. ^ List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 33 
  4. ^ Claude Bernard, Baza de date Léonore, accesat în  
  5. ^ a b Claude Bernard, SNAC, accesat în  
  6. ^ a b „Claude Bernard”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ a b Claude Bernard, annuaire prosopographique: la France savante, accesat în  
  8. ^ Claude Bernard, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  9. ^ Claude Bernard, Base biographique 
  10. ^ Claude Bernard, Find a Grave, accesat în  
  11. ^ Бернар Клод, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) 
  12. ^ Autoritatea BnF, accesat în  

Bibliografie

  • J. M. D. Olmsted & E. H. Olmsted, Claude Bernard and the Experimental Method in Medicine (1952)
  • R. Virtanen, Claude Bernard and His Place in the History of Ideas (1960).
  • Holmes, Frederic Lawrence. Claude Bernard and Animal Chemistry: The Emergence of a Scientist. Harvard University Press, 1974.
  • Olmsted, J. M. D. and E. Harris. Claude Bernard and the Experimental Method in Medicine. New York: Henry Schuman, 1952.
  • Wise, Peter. "A Matter of Doubt – the novel of Claude Bernard". CreateSpace, 2011 and "Un défi sans fin – la vie romancée de Claude Bernard" La Société des Ecrivains, Paris, 2011.

Legături externe