Astăzi, Clec, Banatul Central este un subiect de mare relevanță și interes pentru o mare varietate de oameni. De la originea și evoluția sa până la impactul asupra societății actuale, Clec, Banatul Central a devenit un punct de interes și dezbatere în diferite domenii. De-a lungul istoriei, Clec, Banatul Central a jucat un rol fundamental în viața oamenilor, influențând modul în care gândesc, acționează și relaționează. În acest articol, vom explora diferitele aspecte legate de Clec, Banatul Central, analizând importanța și relevanța sa astăzi.
Clec, Banatul Central | |
— sat și comună cadastrală[1] — | |
![]() | |
Clec, Banatul Central (Serbia) Poziția geografică în Serbia | |
Coordonate: 45°25′11″N 20°28′29″E / 45.419722222222°N 20.474722222222°E | |
---|---|
Țară | ![]() |
Regiune autonomă | ![]() |
District | Banatul Central |
Comună | Grad Zrenjanin |
Suprafață | |
- Total | 25,8 km² |
Altitudine | 74 m.d.m. |
Populație (2002) | |
- Total | 2.959 locuitori |
Fus orar | UTC+1 |
Cod poștal | 23211 |
Prefix telefonic | 023 |
Prezență online | |
GeoNames ![]() | |
Modifică date / text ![]() |
Clec (sârbă Клек, cu alfabetul latin: Klek, maghiară Begafő, germană Klek) este o localitate în Districtul Banatul Central, Voivodina, Serbia.
Localitatea a fost înființată în anul 1765 prin colonizarea cu români de pe Mureș. La scurt timp după venirea lor, aici s-au așezat și sârbii. Cu toate acestea, ei părăsesc Clecul pe la 1783-1784 pentru a se muta în Granița militară. Datorită condițiilor de trai deosebit de grele, a birurilor pe care trebuiau să le plătească nobilimii, românii din Clec, împreună cu alte familii din Becicherecu Mare, au cerut autorităților să fie mutați la Ovcea, pe atunci nepopulată, aflată și ea în Granița militară. Autoritățile austriece intenționau în schimb să-i mute pe români la Petrovasâla, unde existau multe locuri neocupate. În final, autoritățile i-au lăsat se mute la Ovcea, eveniment care a avut loc în 1815. Românii au rămas au fost puțini la număr iar în locul celor plecați, au fost colonizați germani.
În 1921, dintr-un total de 1.338 de persoane, 154 erau de naționalitate română. Din cauza numărului mic, nu s-a înființat o parohie proprie. În perioada interbelică, ei au reușit în schimb să formeze un cor.
|title=
(ajutor)