Concesiune

Concesiune a fost subiect de interes și dezbatere de multă vreme. Impactul său asupra societății și vieții de zi cu zi este de netăgăduit, iar relevanța sa a depășit diferite domenii. Acest articol încearcă să exploreze Concesiune în profunzime, analizându-i originile, evoluția și posibilele implicații viitoare. Pe parcursul acestor pagini vor fi abordate diferite aspecte legate de Concesiune, de la importanța sa istorică până la influența sa în lumea contemporană. În plus, vor fi analizate diferite perspective asupra Concesiune, arătându-și complexitatea și potențialul de a genera discuții și reflecții în diferite domenii. Acest articol își propune să ofere o viziune completă și îmbogățitoare despre Concesiune, invitând cititorul să aprofundeze acest subiect relevant și semnificativ.

Concesiunea (din latină concessio sau franceză concession) este o convenție juridică încheiată între stat și o persoană privată (fizică sau juridică), prin care aceasta din urmă dobândește dreptul de a exploata pentru o perioadă determinată anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului, în schimbul obligației de plată periodică a unei redevențe.[1]

Părțile contractuale sunt concedentul (persoana care transmite dreptul) și concesionarul (persoana care primește dreptul). Obiectul concesiunii îl pot forma terenurile petroliere, miniere, întreprinderi ale statului (guvern, autoritate locală, corporație publică sau altă entitate juridică) sau unele activități ale statului (alimentarea cu apă, transportul public, serviciile poștale și de telecomunicații, difuzarea filmelor etc.).[2] Concesiunea se face pe o perioadă fixă (până la maximum 49 ani - art.7, O.U.G. nr. 54/2006), iar redevența poate fi plătită fie ca o sumă fixă, fie ca un procent din veniturile obținute

Note

Legături externe