Constantin Chiriță

În lumea de astăzi, Constantin Chiriță (persoană, subiect, dată etc.) ocupă un loc relevant în societate și în viața oamenilor. Influența sa se extinde în toate domeniile, de la cultură la politică, prin tehnologie și economie. În acest articol, vom explora în profunzime impactul Constantin Chiriță și modul în care a modelat lumea în care trăim. De la origini și până la relevanța sa astăzi, vom analiza diferitele aspecte care fac din Constantin Chiriță un subiect de interes pentru toată lumea. Prin diferite puncte de vedere și studii, vom încerca să înțelegem mai bine importanța Constantin Chiriță în societatea noastră și în viața noastră.

Nu confundați cu Constantin D. Chiriță.
Constantin Chiriță

Prozatorul Constantin Chiriță
Date personale
Născut12 martie 1925
Ibănești, România
Decedat (66 de ani)
Königswinter, Germania
Căsătorit cuGertrud Gregor
CopiiVictor, Diana și Adrian
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor, romancier, scenarist, eseist, politician comunist
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist Român
StudiiPolitehnica din București
Activitatea literară
Activ ca scriitor1949 - 1990
Mișcare/curent literarrealism socialist
Opere semnificativeCireșarii
Note
PremiiOrdinul Muncii clasa a III-a​[1]
Premiul de Stat al Republicii Populare Române[2]  Modificați la Wikidata
Secretar PCR al Uniunii Scriitorilor, 1972–1977
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Constantin Chiriță (n. 12 martie 1925[3], Ibănești, Vaslui — d. 14 noiembrie 1991, Königswinter, Germania) a fost un prozator român, scriitor, romancier, scenarist, eseist, politician comunist. Cărțile sale s-au adresat în special tineretului.

Biografie

Primele șase clase liceale le-a absolvit la Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad , ultimele două la București.

A urmat Politehnica din București, dar nu a finalizat studiile. A fost apoi redactor la ziarul Scînteia și muncitor pe șantierul de la Bumbești-Livezeni. Debutează ca scriitor în anul 1949, scrierile sale fiind în parte creații în stilul realismului socialist. S-a remarcat ca romancier și scenarist. A deținut funcția de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor.

A fost redactor la diferite reviste literare (mai ales la Luceafărul și Sportul literar). Scriitor fecund și, deseori, militant politic al timpului (secretar PCR al Uniunii Scriitorilor, 1972–1977, și vicepreședinte al ei, din 1977), a colaborat la diferite reviste literare, sociale și politice din țară.

Uniunea Scriitorilor l-a premiat de două ori (1964 și 1974).

A fost un eseist virtuoz. În romanele sale pentru adulți l-a preocupat lumea universitară și tehnocrată.

A participat la toate manifestările culturale ale liceului „Gheorghe Roșca Codreanu” și ale Bârladului.

A decedat la 14 noiembrie 1991 în orășelul Königswinter, vecin cu fosta capitală Bonn a RFG.

A fost căsătorit cu Gertrud Gregor, cu care a avut 3 copii: Victor, Diana și Adrian.[4][5][6]

Opera

Constantin Chiriță este autorul unui foarte popular ciclu de romane pentru tineret, intitulat Cireșarii. Titlurile celor cinci volume sunt:

Ele au fost ecranizate în anii 1970 ca serial de televiziune, care s-a bucurat de succes. S-au turnat filme după aceste volume, considerate best-seller-uri în perioada comunistă (până astăzi). În întreaga țară s-au înființat cercuri de tineret și cluburi cu numele „Cireșarii” și s-au organizat numeroase expediții și excursii, cu participanți de vârsta cireșarilor și cu caracter științific, o retrăire a aventurilor acestora.

Alături de romanul Toate pânzele sus! al lui Radu Tudoran, „Cireșarii” era unul din romanele favorite ale adolescenților români.[7]

Bibliografie cronologică

  • Matei Ion a cucerit viața, 1949 (nuvele; volumul de debut)
  • Oameni din orașul nostru, 1951
  • Cireșarii, 1956
    • Cavalerii florii de cireș 1956
    • Castelul fetei în alb 1958
    • Roata norocului 1960
    • Aripi de zăpadă 1961
    • Drum bun, Cireșari! 1963
  • Întâlnirea, 1959
  • Oțelul, 1960 (vide infra, Livada)
  • Pasiuni, 1962
  • Trilogia în alb, 1974 (trei romane polițiste publicate inițial separat în perioada 1964-1969):
    • Trandafirul alb, 1964
    • Pescărușul alb, 1969
    • Îngerul alb, 1969
  • Adâncimi, 1974 (piesă de teatru)
  • Livada, 1979 (romanul Oțelul revizuit radical)
  • Romantica, 1985

Scenarii de film

În alte limbi

  • A fehér ruhás leány vára (Cireșarii, vol. 2: Castelul fetei în alb), traducere în limba maghiară de Tamás Deák, Ifjúsági Könyvkiadó, Budapesta, 1963.[8]
  • A fehér rózsa (Trilogia albă, vol. 1: Castelul fetei în alb), traducere în limba maghiară de Éva Lendvay, Ifjúsági Könyvkiadó, Budapesta, 1968.

Note

  1. ^ Decretul nr. 432/1963 pentru conferirea Ordinului Muncii și a Medaliei Muncii unor membri ai Academiei Republicii Populare Romîne, Lege5, accesat în  
  2. ^ (PDF) http://bibliotecadeva.eu:82/periodice/flacara/1969/10/flacara_1969_10_41.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Miercuri, 12 martie 2008, 12 martie 2008, Ramona Vintila, Jurnalul Național, accesat la 3 iulie 2012
  4. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Supravietuitori in demnitate
  6. ^ In curtea cu pavajul gri, 25 mai 2007, Augustin Fratila, Ziarul de Duminică, accesat la 3 iulie 2012
  7. ^ Hristu Cândroveanu, Literatura română pentru copii. Scriitori contemporani, Editura Albatros, București, 1988.
  8. ^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1966, p. 364.

Legături externe