Corazon Aquino

Corazon C. Aquino
Date personale
Născută25 ianuarie 1933
Paniqui, Tarlac, Filipine
Decedată1 august 2009
Makati, Filipine
ÎnmormântatăManila Memorial Park Sucat] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer de colon) Modificați la Wikidata
PărințiJosé Cojuangco]
Demetria Sumulong] Modificați la Wikidata
Frați și suroriJosephine C. Reyes]
Jose Cojuangco, Jr.] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuBenigno „Ninoy” Aquino Jr. (1932-1983)
CopiiBenigno Aquino al III-lea
Kris Aquino]
Ballsy Aquino-Cruz]
Pinky Aquino-Abellada]
Viel Aquino-Dee] Modificați la Wikidata
Cetățenie Filipine Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
Limbi vorbitelimba engleză
limba tagalog Modificați la Wikidata
Președinte a Republicii Filipinelor
În funcție
25 februarie 1986 – 30 iunie 1992
VicepreședinteSalvador H. Laurel
Precedat deFerdinand Marcos
Succedat deFidel Ramos
Premiipremiul Ramon Magsaysay (1998)
Ordinul Suprem al Crizantemei în grad de Mare Colan
Omul Anului conform revistei Time (1986)
Fulbright Prize] (1996)
World Citizenship Award] (2001)
Order of Sikatuna]
Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler
Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce
Ordinul Național de Merit în grad de Mare Cruce
...mai multe...
Partid politicUNIDO/Lakas ng Bayan (Puterea Populară)/Partidul Liberal
Alma materSt. Scholastica's College]
College of Mount Saint Vincent]
Far Eastern University]
Ateneo de Manila University]
A fost primul președinte a Filipinelor care a fost femeie
Semnătură
Prezență online
site web oficial

María Corazón „Cory” Cojuangco Aquino (n. 25 ianuarie 1933, Paniqui⁠(d), Central Luzon⁠(d), Filipine – d. 1 august 2009, Makati⁠(d), Filipine) a fost al 11-lea președinte a Filipinelor.

A fost căsătorită cu senatorul Benigno Aquino Jr., care a fost asasinat la întoarcerea în Filipine din exilul american. După acest eveniment, Aquino, care nu avea nici un fel de experiență politică, a devenit forța unificatoare a rezistenței împotriva dictaturii președintelui Ferdinand Marcos.

Spunând singură că este o casnică obișnuită, Aquino a candidat la alegerile prezidențiale din 1986, care au fost câștigate oficial de președintele Ferdinand Marcos. Ca urmare a unei revoluții populare, cauzată de afirmații de fraudă electorală, Aquino a fost instalată ca președinte pe data de 25 februarie 1986.

Publicația Time a considerat-o una dintre cele mai influente femei ale secolului al XX-lea.

Viața și educația

Născută ca al șaselea copil (din opt) într-o familie bogată de filipinezi mestiți cu rădăcini chineze,Aquino a plecat la studii în SUA, la Academia Ravenhill din Philadelphia, la Notre Dame Convent School din New York și la College of Mount Saint Vincent tot din New York.

A obținut gradul universitar B.A., cu limba franceză ca specialitate primă și matematica ca specialitate secundă.

După ce s-a întors în Filipine, Aquino a studiat dreptul la Far Eastern University, dar nu a terminat studiile, alegând viața de familie și căsătorindu-se (în 1954) cu Benigno Servillano "Ninoy" Aquino, Jr., fiul unui fost președinte al Camerei Reprezentanților din parlamentul filipinez. Au avut 5 copii: un fiu și 4 fiice.

În 1980 familia s-a refugiat în SUA ca refugiați politici, după ce intervenția președintelui Jimmy Carter a dus la eliberarea lui Ninoy din închisoare, unde se afla datorită opoziției sale față de dictatorul Ferdinand Marcos. Când Ninoy s-a întors fără familie la 21 august 1983 în Filipine, a fost împușcat la aeroportul din Manila. Corazon s-a întors și ea după câteva zile pentru a participa la înmormântare, eveniment la care au participat peste 2 milioane de oameni.

În cei doi ani care au urmat asasinării soțului său, Aquino a participat la multe demonstrații populare împotriva lui Marcos. Când acesta din urmă a anunțat că vor fi organizate alegeri anticipate în februarie 1986, opoziția l-a numit mai întâi pe senatorul Salvador Laurel drept candidat pentru președinție, dar o acțiune de culegere de semnături pentru Aquino l-a făcut pe Laurel să accepte ca Aquino să fie candidata la președinție, iar el să fie candidat pentru postul de vicepreședinte.

În cursul campaniei electorale, Marcos a susținut că Aquino este sprijinită de comuniști, afirmație la care Aquino a răspuns cu promisiunea că nu va numi nici un comunist în cabinet dacă va fi aleasă în funcție.

Cu toate că rezultatul oficial l-a declarat învingător pe Marcos,au existat dovezi că rezultatul alegerilor fusese falsificat, ceea ce a dus la demonstrații, greve și boicoturi ale firmelor controlate de susținătorii lui Marcos. Biserica catolică a sprijinit demonstranții, ceea ce le-a dat suport moral, iar Senatul american a condamnat rezultatul alegerilor. Un trimis special al președintelui american Ronald Reagan, Philip Habib, a propus o împărțire a puterii între Marcos și Aquino, o soluție refuzată de cea din urmă.

În ziua de 22 februarie 1986, doi aliați ai lui Marcos, Ministrul Apărării, Juan Ponce Enrile, și șeful adjunct al Statulul major al armatei filipineze, Fidel Ramos, i-au cerut lui Marcos să demisioneze, baricadându-se în două baze militare din Quezon City, refuzând să participe la oprimarea demonstranților. O mulțime de oameni, inclusiv Aquino, s-a adunat în jurul bazelor militare respective pentru a-i apăra pe rebeli.

Pe data de 25 februarie 1986, Aquino a depus jurământul prezidențial în fața judecătorului asociat al Curții Supreme, Claudio Teehankee. Marcos a depus jurământul la Palatul Malacañang în aceeași zi, dar a fugit în exil în aceeași noapte.

În timpul președinției ei au fost promulgate o nouă constituție și mai multe legi, inclusiv o reformă agrară, dar Aquino a fost confruntată și cu 7 încercări de lovitură de stat.

Distincții

Doctorate

Note

  1. ^ Geni.com 
  2. ^ , 4 iunie 2021 https://newsinfo.inquirer.net/1441762/edited-becoming-president-relatives-are-just-around-the-corner, accesat în 14 iunie 2021  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ https://www.biography.com/political-figure/corazon-aquino  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
  5. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
  6. ^ a b Corazon Aquino, Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017 
  7. ^ Corazón Aquino, Gran Enciclopèdia Catalana 
  8. ^ Corazón Cojuangco, Roglo 
  9. ^ http://news.bbc.co.uk/2/hi/asia-pacific/8179357.stm  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ „Corazon Aquino”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 9 aprilie 2014 
  11. ^ http://www.fulbrightalumni.org/olc/pub/FBA/fulbright_prize/aquino_address.html |accessdate=2008-04-15
  12. ^ „Historia.ro”. Arhivat din original la 17 ianuarie 2015. Accesat în 14 ianuarie 2015. 
  13. ^ Branigin, William (2 februarie 1986). „Aquino's 'Flesh-to-Flesh Campaign'”. The Washington Post. p. A1.  |access-date= necesită |url= (ajutor)
  14. ^ Milt Freudenheim & Richard Levine (12 ianuarie 1986). „A Marcos Charge Irks Mrs. Aquino”. New York Times. Accesat în 15 aprilie 2008. 
  15. ^ Susan Tifft (10 martie 1986). „The Philippines Now the Hard Part”. Time Magazine. Arhivat din original la 12 septembrie 2012. Accesat în 15 aprilie 2008. 
  16. ^ „Filipino coup leaders tell Marcos to go”. BBC. 22 februarie 1986. Accesat în 15 aprilie 2008. 
  17. ^ Sheila Coronel (2006). „Remembering EDSA: 20 People and their Lives 20 Years since People Power”. Philippine Center for Investigative Journalism. Arhivat din original la 31 martie 2008. Accesat în 15 aprilie 2008. 
  18. ^ The Davide Fact-Finding Commission (1990). The Final Report of the Fact-Finding Commission (pursuant to R.A. No. 6832) "Davide Commission Report". Makati City: Bookmark Inc. p. 118. ISBN 971-569-003-3