Criteriul Dauphiné 2011

În acest articol vom explora importanța lui Criteriul Dauphiné 2011 în viața noastră de zi cu zi. Criteriul Dauphiné 2011 joacă un rol crucial în diferite aspecte ale vieții noastre, de la influențarea deciziilor noastre de zi cu zi până la modelarea modului în care vedem lumea. De-a lungul istoriei, Criteriul Dauphiné 2011 a fost obiect de studiu, dezbatere și reflecție, iar relevanța sa a rămas constantă de-a lungul anilor. Prin acest articol, ne vom cufunda în rețeaua complicată de semnificații și repercusiuni pe care Criteriul Dauphiné 2011 le are în societatea noastră și vom descoperi impactul său în diferite contexte și situații.

Criteriul Dauphiné
Sport ciclism
Nr. de ediții a 63-a
Data începerii 5 iunie 2011
Data sfârșitului 12 iunie 2011
Participanți 176 de ciliști
22 echipe
Numărul de probe 7 etape + prolog
Pentru ediția actuală, vedeți :
Critérium du Dauphiné 2011, prologue]  Modificați la Wikidata
Pentru ediția următoare, vedeți :
Criteriul Dauphiné 2012
Pentru ediția precedentă, vedeți :
Criteriul Dauphiné 2010
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Criteriul Dauphiné 2011 este a 63 ediție a Criteriului Dauphiné care se desfășoară în perioada 5-12 iunie 2011.

Echipe participante

Pentru ediția din 2011, au fost invitate 22 de echipe. Acestea sunt:

Etapele programate

# Dată Start Sosire Km Câștigător
P (ITT) 5 iunie Franța Saint-Jean-de-Maurienne Franța Saint-Jean-de-Maurienne 5.4 Țările de Jos Lars Boom (RAB)[1]
1 6 iunie Franța Albertville Franța Saint-Pierre-de-Chartreuse 114 Belgia Jurgen Van Den Broeck (OLO)[2]
2 7 iunie Franța Voiron Franța Lyon 179 Germania John Degenkolb (THR)[3]
3 (ITT) 8 iunie Franța Grenoble Franța Grenoble 42.5 Germania Tony Martin (THR)[4]
4 9 iunie Franța La Motte-Servolex Franța Mâcon 173.5 Germania John Degenkolb (THR)[5]
5 10 iunie Franța Parc des Oiseaux – Villars-les-Dombes Franța Les Gets 210 Franța Christophe Kern (EUC)[6]
6 11 iunie Franța Les Gets Franța Allevard 192.5 Spania Joaquim Rodríguez (KAT)[7]
7 12 iunie Franța Pontcharra Franța La Toussuire 117.5 Spania Joaquim Rodríguez (KAT)[8]

Evoluția clasamentelor

Etapa Câștigător Clasament general

 Clasament cățăratori

 Clasament pe puncte

 Clasament tineri

 Clasament pe echipe

P Țările de Jos Lars Boom (RAB) Țările de Jos Lars Boom (RAB) Franța Sébastien Hinault (ALM) Țările de Jos Lars Boom (RAB) Germania John Degenkolb (THR) Țările de Jos Rabobank
1 Belgia Jurgen Van Den Broeck (OLO) Kazahstan Alexander Vinokourov (AST) Belgia Jurgen Van Den Broeck (OLO) Kazahstan Alexander Vinokourov (AST) Norvegia Edvald Boasson Hagen (SKY) Regatul Unit Team Sky
2 Germania John Degenkolb (THR) Spania Joaquim Rodríguez (KAT) Țările de Jos Rob Ruijgh (VAC)
3 Germania Tony Martin (THR) Regatul Unit Bradley Wiggins (SKY) Regatul Unit Bradley Wiggins (SKY) Portugalia Rui Costa (MOV)
4 Germania John Degenkolb (THR) Columbia Leonardo Duque (COF) Germania John Degenkolb (THR)
5 Franța Christophe Kern (EUR) Franța Ag2r-La Mondiale
6 Spania Joaquim Rodríguez (KAT) Spania Joaquim Rodríguez (KAT) Franța Jérôme Coppel (SAU)
7 Spania Joaquim Rodríguez (KAT) Spania Joaquim Rodríguez (KAT) Franța Europcar
Final Regatul Unit Bradley Wiggins (SKY) Spania Joaquim Rodríguez (KAT) Spania Joaquim Rodríguez (KAT) Franța Jérôme Coppel (SAU) Franța Europcar

Note

  1. ^ Eurosport Prolog
  2. ^ Eurosport Etapa 1
  3. ^ Eurosport Etapa 2
  4. ^ Eurosport Etapa 3
  5. ^ Eurosport Etapa 4
  6. ^ Eurosport Etapa 5
  7. ^ Eurosport Etapa 6
  8. ^ Eurosport Etapa 7