Cumpătare
În acest articol va fi abordată subiectul Cumpătare, care a făcut de-a lungul anilor obiect de studiu și interes în diverse domenii. Cumpătare este un subiect care a stârnit controverse și dezbateri, datorită impactului și influenței sale asupra diferitelor aspecte ale societății. Printr-o analiză detaliată și exhaustivă, vor fi examinate diferitele perspective și abordări care au fost propuse cu privire la Cumpătare, pentru a oferi o viziune cuprinzătoare și completă asupra acestui subiect. De asemenea, vor fi explorate implicațiile și consecințele pe care Cumpătare le-a avut în diverse contexte, precum și modalitățile posibile de a aborda și rezolva provocările pe care le ridică. Prin reflecție critică și analiză riguroasă, vom căuta să contribuim la înțelegerea și cunoașterea Cumpătare, cu scopul de a îmbogăți dezbaterea și de a promova o viziune îmbogățitoare și constructivă pe această temă.
Cumpătarea este definită ca moderație sau auto-constrângere voluntară.[1]
Cumpătarea este de obicei descrisă în termeni referitori la ce se poate abține cineva a face,[2] incluzând constrângerea de a se răzbuna, dar a acționa sub forma non-violenței și a iertării, abținerea de a arăta aroganță, prin comportament umil și modest, auto-controlul de a nu excesa în nimic prin a fi prudent și constrângerea de a se enerva excesiv prin instaurarea stării de calm și auto-control.[2]
Privire generală
Cumpătarea a fost descrisă de gânditori religioși, filozofi, dar și de psihologi ca fiind o virtute. În iconografia clasică, virtutea cumpătării este adesea descrisă ca o femeie transvazând apă dintr-un vas într-altul. Este considerată, atât în filozofia grecilor antici și creștinism, cât și în budism și hinduism, a fi una din virtuțiile de cea mai mare importanță.
Cumpătarea este una din cele șase virtuți în clasificarea psihologiei pozitive, alături de înțelepciune, curaj, umanism, justiție și transcendență.[3] Este caracterizată ca forma de controlare a excesului, fiind exprimată prin caracteristici așa cum sunt castitatea, modestia, umilința, prudența, autocontrolul, iertare și milă, fiecare din aceste calități implicând auto-abținere de a excesa în a manifesta impulsuri precum vanitate, impuls sexual ori furie.
Note
- ^ en Green, Joel (). Dictionary of scripture and ethics. Grand Rapids, Mich: Baker Academic. p. 769. ISBN 978-0-8010-3406-0.
- ^ a b en Schwarzer, Ralf (). Personality, human development, and culture : international perspectives on psychological science. Hove: Psychology. pp. 127–129. ISBN 978-0-415-65080-9.
- ^ Peterson, Christopher (). Character strengths and virtues a handbook and classification. Washington, DC New York: American Psychological Association Oxford University Press. ISBN 978-0-19-516701-6.