Curentul

În lumea de astăzi, Curentul a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru oamenii de toate vârstele și categoriile sociale. Fie că vorbim despre Curentul ca o figură proeminentă în istorie, un subiect controversat în societate sau o dată semnificativă pentru umanitate, importanța sa este incontestabilă. În acest articol, vom explora în continuare impactul și relevanța lui Curentul, analizând implicațiile sale în diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. De la influența sa asupra culturii populare până la rolul său în politică și economie, Curentul s-a remarcat ca un subiect de mare dezbatere și reflecție. Prin analize detaliate, vom căuta să înțelegem mai bine importanța Curentul în lumea de astăzi și modul în care a modelat modul în care gândim și acționăm.

Curentul
Informații generale
Data fondăriiianuarie 1928  Modificați la Wikidata
Limbălimba română  Modificați la Wikidata
ISSN1222-2526
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Curentul este un ziar din România. A fost lansat la București în octombrie 1997 în serie nouă, cotidianul apărând pentru prima dată în 1928[1]. Colegiul director al publicației era format din Anton Uncu[2], Cristian Antonescu, Corneliu Vlad, George Nicolescu, Gilda Lazăr, Igor Butnaru și Ioan Timofte[1].Redactori-șefi adjuncți și șefi de departamente, în perioada 1997-2003: Dănuț Ungureanu, George Stoica, Rodica Sărmaș Furnea, Constantin Rudnitchi, Ferenc Vasas, Gheorghe Călin, Florin Firică. În decembrie 2009), Mirela Iacob ocupa funcția de director general al ziarului, în timp ce Iulia Nueleanu era redactor-șef al publicației[1].

Istoric

Ediția care a apărut în 1928 a fost fondată și condusă de Pamfil Șeicaru, iar ziarul avea sediul în strada Eforie din București[3]. Publicația avea orientare de dreapta sau, uneori, de extremă dreaptă[3]. Pamfil Șeicaru se specializase în campanii dure împotriva unor puternice societăți industriale, bancare, comerciale, care, pentru a potoli furia jurnaliștilor, plăteau sume importante de bani[3]. Ziarul a reușit să-și construiască într-un timp scurt un sediu impunător și să achiziționeze o tipografie modernă[3]. În perioada dintre războaie circula o vorbă referitoare la Palatul ziarului „Curentul”, „Șantajul și etajul”.[4] Vorba se referea la fondurile din care Șeicaru își construise impunătorul sediu de ziar.[4] Între anii 1932 - 1938, Pamfil Șeicaru a fost deputat în Parlamentul României, timp de două legislaturi[3].

În februarie 2007, cotidianul Curentul, care în 2006 reușea să vândă doar 4.000 de copii pe ediție, s-a reconvertit într-unul gratuit[5]. Tot atunci și-a schimbat și formatul, din broadsheet în compact[5]. În prima sa lună de gratuitate, tirajul Curentul a sărit la 125.000 de exemplare pe ediție și a urcat până la 150.000 de copii, în iunie 2008[5].

Note

  1. ^ a b c FOCUS: 20 de ani de ziare – între idealismul dat de libertate și afacere, în capitalism, 23 dec 2009, Alexandra Buzaș, Mediafax, accesat la 16 septembrie 2010
  2. ^ Ne-a parasit marele ziarist  Anton Uncu, 30 iulie 1998, Evenimentul zilei, accesat la 11 august 2012
  3. ^ a b c d e Presa interbelică românească, 16 aug 2007, Alina ALEXE, Gândul, accesat la 26 septembrie 2010
  4. ^ a b Cazul Rosca Stanescu, 11 august 2005, Evenimentul zilei, accesat la 23 iulie 2012
  5. ^ a b c Gratuit pentru cititor, destul de ieftin pentru publisher Arhivat în , la Wayback Machine., 5 iunie 2008, wall-stret.ro, accesat la 4 octombrie 2010

Legături externe

 Acest articol despre un ziar din România este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.