Datoria externă a Republicii Socialiste România

În acest articol vom explora istoria fascinantă a Datoria externă a Republicii Socialiste România, un subiect care a captat interesul oamenilor de toate vârstele și mediile. De la origini și până la relevanța sa astăzi, Datoria externă a Republicii Socialiste România a jucat un rol cheie în societate și cultură. De-a lungul anilor, a stârnit dezbateri, a generat pasiuni și a evoluat în mai multe moduri. Vom analiza impactul acestuia în diferite domenii și influența sa asupra vieții de zi cu zi. În plus, vom examina diferitele perspective legate de Datoria externă a Republicii Socialiste România, de la opiniile experților până la experiențele personale ale celor care au fost atinși de acest fenomen. În cele din urmă, acest articol își propune să ofere o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare despre Datoria externă a Republicii Socialiste România, invitând cititorul să reflecteze, să întrebe și să aprecieze complexitatea acestuia.

Datoria externă a Republicii Socialiste România a fost compusă din împrumuturi acordate Republicii Socialiste România sub Nicolae Ceaușescu de la creditori internaționali denominate în valută. Aceste credite au fost folosite pentru a cumpăra tehnologie, echipamente și materii prime necesare pentru industrializarea țării.

Pe măsură ce prețul petrolului a crescut în timpul crizei energetice din 1979, împreună cu creșterea ratelor dobânzilor internaționale, România a avut dificultăți să-l ramburseze, ceea ce a dus la necesitatea de a solicita de la FMI o linie de credit. Întrucât astfel de împrumuturi aveau anumite condiții (ajustare structurală), Ceaușescu a decis ca România să-și plătească toate datoriile, ducând la politica de austeritate din anii 1980 în România.

Împrumuturi și dezvoltare industrială

La începutul anilor 1970, țările occidentale erau dispuse să finanțeze achiziția de tehnologie de către România prin împrumuturi acordate din considerente politice.[1] Datoriile României față de creditorii occidentali au crescut de la doar 1,2 miliarde de dolari în 1971 la un vârf de 13 miliarde de dolari în 1982.[2]

Criza din 1979

Criza energetică din 1979 combinată cu creșterea ratelor dobânzilor au făcut ca România să fie incapabilă să-și ramburseze datoriile.[1]

Implicarea FMI

În 1981, pentru a-și achita datoriile scadente, România a solicitat Fondului Monetar Internațional o linie de credit[1] și a adoptat o politică de rambursare a întregii datorii.[3] Decizia de rambursare a datoriei a fost considerată irațională, întrucât alte țări în curs de dezvoltare care au fost lovite de aceeași problemă au reușit să obțină reeșalonarea datoriilor.[4]

Plăți ale împrumutului și austeritate

După cum a recomandat FMI, importurile au fost reduse și exporturile au crescut. Efectul reducerilor de importuri în România, importator net de alimente din Occident, nu a fost însă corect estimat și a dus la penurie de alimente.[5]

Bilanțul României – având toate datoriile către băncile comerciale achitate integral – nu a fost egalat de nicio altă țară puternic îndatorată din lume.[6] Politica de rambursare - și, în mai multe cazuri, de plată anticipată - a datoriei externe a României a devenit politica dominantă la sfârșitul anilor 1980. Rezultatul a fost o stagnare economică pe tot parcursul anilor 1980 și - spre sfârșitul deceniului - au fost create condițiile pentru o criză economică. Capacitatea industrială a țării a fost erodată pe măsură ce echipamentele au devenit învechite, cererea energetică a crescut și nivelul de trai s-a deteriorat semnificativ. Au fost impuse restricții draconice asupra utilizării energiei casnice pentru a asigura o aprovizionare adecvată pentru industrie. Exporturile de valute convertibile au fost promovate cu orice preț, iar importurile au fost puternic reduse. În 1988, PIB-ul real s-a contractat cu 0,5%, în principal din cauza unei scăderi a producției industriale cauzată de creșterea semnificativă a costurilor cu materia primă. În ciuda declinului din 1988, balanța externă netă a atins vârful deceniului (9,5% din PIB). În 1989, PIB-ul a scăzut cu încă 5,8% din cauza penuriei tot mai mari și a stocului de capital din ce în ce mai învechit. Până în martie 1989, aproape toată datoria externă fusese rambursată. A fost rambursată întreaga datorie externă pe termen mediu și lung. Suma persistentă, în valoare totală de mai puțin de 500 milioane dolari, a constat în credite pe termen scurt (în principal credite la export pe termen scurt acordate României). Un decret din 1989 interzicea legal entităților române să contracteze datorii externe.[7] Ediția CIA World Factbook din 1990 a clasificat datoria externă a României ca fiind „niciuna” la jumătatea anului 1989.[8]

Evoluție anuală (în miliarde de dolari)

  • 1995 a fost ultimul an în care economia României a fost dominată de stat. Din 1996 încoace, sectorul privat reprezintă cea mai mare parte a PIB-ului României.[9]
  • Datele pentru 1975, 1980 și 1982-1988 sunt luate din Statistical Abstract of the United States.[10]
  • Datele pentru 1989-1995 sunt furnizate de OCDE.[11]
  • Datele pentru 1981 și 1985 sunt furnizate de World Book Year Book.[12]
  • Până în aprilie 1989, cu datoria aproape zero, România era un creditor extern net. Împrumutul extern a fost reluat după decembrie 1989.[13] Pentru a-și menține statutul de creditor net, România a trebuit să-și mențină datoria externă sub 2,5 miliarde de dolari, estimarea scăzută a sumei pe care o datorau producătorii de petrol și alte țări mai puțin dezvoltate. Acest lucru a fost realizat pentru prima dată în 1988[14] și a continuat până la începutul anilor 1990.[15]
1975 1980 1981 1982 1983 1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995
Datoria externă brută 2.9 9.4 10.2 9.8 8.8 7.1 6.6 6.4 5.1 2.2 0,0 0,2 2.2 3.5 4.5 5.5 6.7
Stare net debitor debitor debitor debitor debitor debitor debitor debitor debitor creditor creditor creditor creditor debitor debitor debitor debitor

Consecințele

La sfârșitul anului 1989, PIB-ul României se ridica la 53,7 miliarde de dolari, iar datoria sa externă totală era de 0,0 miliarde de dolari.[11] Cu toate acestea, datoria externă este doar o parte din datoria publică a unei țări, cealaltă parte fiind datoria sa internă.[16] Povara fiscală asupra întreprinderilor românești s-a bazat pe obiective nerealiste ale planului cincinal, rezultând în pierderi mari ale întreprinderilor din cauza poverii fiscale excesive. Aceste pierderi au fost finanțate prin credit bancar. Aceste datorii bancare acumulate ale întreprinderilor și cooperativelor de stat au fost anulate din depozitele bancare guvernamentale rezultate din excedente fiscale din trecut (excedentul fiscal din 1989, de exemplu, a fost de peste 8% din PIB). Costul a fost eliminarea aproape în întregime a acestor depozite până la sfârșitul anului 1990 (excedentul fiscal pentru 1990 a constituit mai puțin de 2% din PIB).[17] Astfel, România a sărit de la inexistența în clasamentul primelor 10 țări cu cea mai mică datorie publică (ca procent din PIB) în 1989 la a fi lider mondial în 1990. România a rămas țara cu cea mai mică datorie publică în 1991, coborând pe locul 6 în 1992 și 1993 și în final pe locul 9 în 1994.[18]

Note

  1. ^ a b c Bacon, p. 374
  2. ^ Georgescu, p. 270
  3. ^ Debt Halved, Romania Says, The New York Times November 28, 1986
  4. ^ Ban, p. 744
  5. ^ Deletant, p.248
  6. ^ Elliott-Gowerd, Steven (27 iul. 2016). „The Impact of Governments on East-West Economic Relations”. Springer – via Google Books.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  7. ^ „The Romanian Economic Reform Program” – via books.google.com. 
  8. ^ „The World Factbook”. Central Intelligence Agency. – via Google Books. 
  9. ^ „OECD Economic Surveys: Romania 2002”. OECD Publishing. 29 oct. 2002 – via Google Books.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  10. ^ „Statistical Abstract of the United States”. U.S. Government Printing Office. – via Google Books. 
  11. ^ a b „OECD Review of Agricultural Policies: Romania 2000”. OECD Publishing. 29 sept. 2000 – via Google Books.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  12. ^ Book, Inc World (). „The World Book Year Book, 1987”. World Book - Childcraft International – via Google Books. 
  13. ^ State, United States Department of (). „Country Reports on Economic Policy and Trade Practices: Report Submitted to the Committee on International Relations, Committee on Ways and Means of the U.S. House of Representatives and the Committee on Foreign Relations, Committee on Finance of the U.S. Senate by the Department of State in Accordance with Section 2202 of the Omnibus Trade and Competitiveness Act of 1988”. U.S. Government Printing Office – via Google Books. 
  14. ^ „Romania”. U.S. Department of Commerce, International Trade Administration. – via Google Books. 
  15. ^ „Country Reports on Economic Policy and Trade Practices: Report Submitted to the Committee on Foreign Affairs, Committee on Ways and Means of the U.S. House of Representatives, Committee on Foreign Relations, Committee on Finance of the U.S. Senate by the Department of State, in Accordance with Section 2202 of the Omnibus Trade Competitiveness Act of 1988”. U.S. Government Printing Office. – via Google Books. 
  16. ^ Singh, Charan (2 nov. 2016). „Public Debt Management: Separation of Debt from Monetary Management in India”. Springer – via Google Books.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  17. ^ Demekas, Mr Dimitri G.; Khan, Mr Mohsin S. (15 iun. 1991). „The Romanian Economic Reform Program”. International Monetary Fund – via Google Books.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  18. ^ „Redefining Capitalism in Global Economic Development” – via books.google.com. 

Bibliografie

  • Cornel Ban, Sovereign Debt, "Austerity, and Regime Change: The Case of Nicolae Ceausescu’s Romania", in East European Politics and Society, 2012 26: 743
  • Burakowski, Adam (), Dictatura lui Nicolae Ceaușescu 1965-1989 : geniul Carpaților, Stejărel Olaru, Adam Translation of: Burakowski, ISBN 978-973-46-1963-4, OCLC 776907582, accesat în  
  • Henry F. Carey (ed.), Romania since 1989: Politics, Economics, and Society, Lexington Books, 2004, ISBN: 9780739105924, Wally Bacon, "Economic Reform", pp. 373-390
  • Dennis Deletant, Ceaușescu and the Securitate: Coercion and Dissent in Romania, 1965-1989, ME Sharpe, Londra, 1995,ISBN: 1-56324-633-3.
  • Vlad Georgescu, The Romanians: A History, Ohio State University Press, 1991, ISBN: 0814205119

Vezi și