Deambulatoriu

În lumea de astăzi, Deambulatoriu a devenit un subiect de interes și dezbatere crescând pentru oameni de toate vârstele și categoriile sociale. Fie că este vorba de impactul său asupra societății, de relevanța sa în cultura populară sau de influența sa asupra vieții de zi cu zi, Deambulatoriu a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. De la origini până la evoluția sa actuală, Deambulatoriu a lăsat o amprentă de neșters asupra lumii moderne și este crucial să înțelegem importanța sa în contextul actual. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Deambulatoriu și vom examina impactul acestuia asupra societății actuale.

Deambulatoriul (din latină deambulatio = circulație, plimbare) este o galerie de circulație interioară care înconjoară altarul în marile biserici catolice, construite în stil romanic, un coridor semicircular care se prelungește din navele laterale în absidă și înconjură altarul principal. Din loc în loc, din acest coridor se deschid absidiole sau capele razante, unde se păstrează moaște sau relicve sfinte. Prin ambulatorii pot circula credincioșii aflați în procesiune care vin să vadă criptele sau sarcofagele cu moaște de sfinți și să se închine.[1]

Bisericile romanice sunt foarte slab luminate, de obicei navele centrale primesc lumina numai prin ferestrele navelor laterale. Doar absida poate avea ferestre înalte care luminează și deambulatoriul.

Deambulatoriul, care a apărut la bisericile romanice de pelerinaj, s-a menținut și în gotic.[2]

Tot deambulatoriu este numit și porticul acoperit care înconjoară curtea interioara a unei mănăstiri catolice.[2]

Note

  1. ^ Dicționar de termeni bisericești
  2. ^ a b Dicționar de artă

Galerie imagini

Vezi și


 Acest articol din domeniul arhitecturii este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa !