Demagog

În acest articol, vom explora lumea fascinantă a lui Demagog și tot ce ne oferă acest subiect/persoană/data. De la impactul său asupra societății și până la relevanța sa în contextul actual, vom analiza în detaliu fiecare fațetă a Demagog pentru a oferi cititorului o viziune completă și îmbogățitoare. Prin date, analize și opinii ale experților, vom face un alt pas spre înțelegerea acestui subiect/persoană/dată, invitându-ne să reflectăm asupra importanței și implicațiilor sale în viața noastră. Pregătește-te să te cufunzi în universul captivant al lui Demagog!

Demagogul, cu sensul etimologic de „conducător al poporului”, este o persoană care încearcă să obțină popularitate prin mijloace nedemne (promisiuni mincinoase, denaturarea faptelor, lingușire, discursuri bombastice) cu scopul de a-și realiza interesul personal. Acest termen a fost folosit inițial de cetățenii atenieni pentru a-i desemna pe politicienii care au apărut în Atena după moartea lui Pericle.[1] El era folosit uneori cu un sens neutru.[1] În prezent are conotații negative, indicând pe individul care este interesat doar de bunăstarea sa personală, spre deosebire de adevăratul om politic care este interesat de bunăstarea statului.[1]

Demagogia este singurul defect fundamental al democrației: deoarece puterea este menținută de popor, este posibil ca poporul să dea acea putere unei persoane care se adresează celui mai mic numitor comun al unui mare segment al populației[2]. Demagogii susțin, de obicei acțiuni imediate și forțate de a aborda o criză națională, în timp ce acuză adversarii moderați de slăbiciune sau de lipsă de loialitate.

Istorie și definiție a cuvântului

Cuvântul „demagog” a fost întâlnit pentru prima dată în Grecia Antică, utilizat cu sensul de lider al poporului. Inițial nu avea nici o conotație negativă. Pe parcurs a ajuns să însemne un lider problematic cu promisiuni mincinoase, care ocazional a apărut în democrația ateniană.[3][4] Chiar dacă democrația a dat putere oamenilor obișnuiți, alegerile aveau tendința de a favoriza clasa aristocratică, care favoriza deliberarea și respectul. Demagogii au fost un nou tip de lideri care au ieșit din clasele inferioare. Demagogii au susținut acțiuni, de obicei violente, imediate, fără consfătuire.[5] Demagogii au apelat direct la emoțiile celor săraci și neinformați, spunând minciuni pentru a stârni isteria, exploatarea crizelor pentru a intensifica sprijinul popular la acțiunile lor imediate, pentru creșterea autorității și acuzarea adversarilor.

Note

  1. ^ a b c Sarah Pomeroy; Stanley Burnstein; Walter Donlan; Jennifer Tolbert () . „Glosario”. Ancient Greece: A Political, Social, and Cultural History [La Antigua Grecia. Historia política, social y cultural] (în spaniolă). Tradus de Teófilo de Lozoya. Barcelona: Crítica, Sociedad Limitada. p. 513. ISBN 9788498921700. Accesat în . 
  2. ^ Signer, Michael (). „The Cycle of Regimes”. Demagogue: The Fight to Save Democracy from Its Worst Enemies. Macmillan. pp. 31–71. ISBN 0230606245. 
  3. ^ Samons, Loren J. (2004). What’s Wrong with Democracy?: From Athenian Practice to American Worship University of California Press. pp. 43–44. ISBN 9780520236608
  4. ^ Ostwald, Martin (1989). From Popular Sovereignty to the Sovereignty of Law University of California Press. p. 201. ISBN 0520067983.
  5. ^ Michael Signer (2009). "Defining the Demagogue". Demagogue: The Fight to Save Democracy from Its Worst Enemies. Macmillan. pp. 32–38. ISBN 0230606245.

Vezi și


 Acest articol despre politică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.