Distilare
În acest articol, subiectul Distilare va fi abordat din diferite perspective, pentru a oferi o viziune cuprinzătoare și completă asupra acestuia. În acest sens, vor fi analizate diferite aspecte legate de Distilare, aprofundând în originile, evoluția și repercusiunile actuale ale acestuia. În plus, vom încerca să oferim cititorului o înțelegere mai profundă a Distilare, explorând posibilele sale implicații în diverse domenii. În acest fel, se urmărește generarea unei dezbateri în jurul Distilare și încurajarea reflecției critice asupra importanței și relevanței sale în societatea contemporană.
Distilarea este procesul de separare care presupune trecere a unui amestec lichid în stare de vapori prin fierbere, urmată de condensarea vaporilor obținuți.[1]
Distilarea este un procedeu fizic de purificare, care se produce în 2 etape:
- etapa I: trecerea din stare lichidă în stare gazoasă;
- etapa II: trecerea din stare gazoasă în stare lichidă.
Distilarea este folosită în special pentru a separa un component lichid dintr-un amestec de lichide, solubile unul cu celălalt, cu puncte de fierbere diferite.
Istoric
Aparatură
Pentru distilarea simplă se folosesc următoarele ustensile de laborator: o sursă de căldură (bec Bunsen sau Teclu, după caz), un balon Wurtz și un refrigerent (unde are loc condensarea ulterioară), care poate fi prevăzut cu alonjă.[2] De asemenea, se pot folosi diverse vase de colectare (pahar Berzelius, pahar Erlenmeyer, etc.)
Tipuri
- Distilare simplă
- Distilare continuă
- Distilare fracționată
- Distilare azeotropă
- Distilare în vid
- Distilare cu vapori
Referințe
- ^ Florin Marcu Marele dicționar de neologisme (MDN), Editura Saeculum, 2000
- ^ „Distilarea simplă” (PDF), Teclu.chem.uaic.ro, accesat în
Bibliografie
- R. Dima O. Floarea Operații de transfer de masă și utilaje specifice EDP București 1984 p 152-275
- A. Badea, A. Leca ș.a. Procese de transfer de căldură și masă în instalațiile industriale, Editura Tehnică, 1982
