Distribuția Gauss

Astăzi, Distribuția Gauss este un subiect care a câștigat relevanță în diferite zone ale societății. De la politică și economie la cultură și tehnologie, Distribuția Gauss a devenit un punct de interes care generează dezbateri și reflecție. De-a lungul timpului, impactul Distribuția Gauss a crescut, afectând direct sau indirect un spectru larg al populației. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Distribuția Gauss și vom analiza influența acestuia asupra realității contemporane, precum și posibilele implicații pe care le are pentru viitor.

Funcția densitate de probabilitate pentru distribuția normală; linia verde este distribuția normală standard

Distribuția normală este o distribuție de probabilitate continuă. Este numită de asemenea distribuția Gauss deoarece a fost descoperită de către Carl Friedrich Gauss.[1]

Distribuția normală standard (cunoscută,de asemenea, sub numele de distribuție Z) este distribuția normală cu media zero și variația 1 (curbele verzi în imaginea din dreapta). Acesta este adesea numită curba lui Gauss, deoarece graficul densității de probabilitate arată ca un clopot.

Se notează cu: N(μ,σ2), unde μ și σ sunt parametrii din funcția de distribuție care va fi descrisă în continuare.

Proprietăți

Bibliografie.[2][3][4][5]

Densitatea de repartiție

= = =

Dispersia pentru o variabilă aleatoare continuă

===

Entropia informațională

= =

Funcția de repartiție cumulativă

Funcția de repartiție cumulativă este funcția

==

Pentru repartiția N~(0,1), această funcție este numită "funcția lui Laplace", și este dată de

=

Pentru o repartiție normală oarecare N(μ,σ2), se verifică prin schimbarea de variabilă x->(x-μ)/σ că

=

Repartiția variabilei (X-μ)/σ

Pornind de la proprietățile operatorilor de medie și dispersie

  • M(X − μ) = M(X)− μ
  • D(X − μ) = D(X)
  • D(X/σ)=(1/σ2) D(X)

se obține că, dacă o variabilă aleatoare este normal repartizată N(μ,σ2), atunci variabila aleatoare redusă

este repartizată N(0,1).

Suma a n variabile independente având repartițiile N(μkk2)

Dacă Xk:N(μkk2), k=1,...,n - sunt variabile aleatoare independente, atunci suma lor X1+X2+...+Xn are repartiția:[6]

Ca o consecință imediată a acestui rezultat:

Media aritmetică a n variabile independente având repartiția N(μ,σ2)

Dacă Xk:N(μ,σ2), k=1,...,n - sunt variabile aleatoare independente, atunci media lor aritmetică (X1+X2+...+Xn)/n are repartiția:

Teorema limită centrală (Laplace)

Reprezintă una din cele mai puternice și mai utilizate proprietăți ale distribuției Gauss. Teorema este următoarea:

Dacă Xk - sunt variabile aleatoare independente având aceeași medie și dispersia , atunci limita mediei lor aritmetice (X1+X2+...+Xn)/n atunci cand are proprietatea:

Rezultă că se aproximează cu pentru

Regula celor 3σ

O variabilă normal repartizată X:N(μ,σ) ia valori semnificative numai în intervalul (μ-3σ,μ+3σ). Într-adevăr, , valoare care în unele situații poate fi neglijată.

Note

  1. ^ Kirkwood, Betty R; Sterne, Jonathan AC (). Essential Medical Statistics. Blackwell Science Ltd. 
  2. ^ Viorel Petrehuș, Sever-Angel Popescu, Probabilități și statistică, Arhivat în , la Wayback Machine., Universitatea Tehnică de Construcții din București, 2005
  3. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Ștefan Balint, Éva Kaslik, Simina Ștefania Mariș, Probabilități (curs), Universitatea de Vest din Timișoara, Arhivat în , la Wayback Machine.
  5. ^ Ariadna Lucia Pletea,Liliana Popa, (curs, 1999), Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași
  6. ^ H. Poincaré-Calcul des probabilités, Gauthiers-Villars,Paris,1912/

Vezi și

Legături externe