Douglas DC-3

În articolul de astăzi, vom pătrunde în lumea interesantă a lui Douglas DC-3. Fie că ești un expert în domeniu sau abia începi să explorezi acest subiect, vei găsi informații valoroase care te vor ajuta să-ți extinzi cunoștințele. De la istoria și evoluția lui Douglas DC-3 până la aplicații practice în viața de zi cu zi, aici vom aborda toate aspectele acestui subiect. În plus, vom explora cele mai recente tendințe și descoperiri care revoluționează Douglas DC-3. Așa că pregătește-te să te cufunzi într-o călătorie plină de învățare și descoperiri despre Douglas DC-3.

Douglas DC-3
Tipavion de linie cu 2 motoare cu elice​  Modificați la Wikidata
Țară de origineStatele Unite ale Americii
ConstructorDouglas (companie)  Modificați la Wikidata
Zbor inaugural  Modificați la Wikidata
Introdus  Modificați la Wikidata
Stareîn serviciu
Beneficiar principalDC-3 fleet]
American Airlines
Bavaria Fluggesellschaft]
Lufthansa
Air France
British European Airways]
Scandinavian Airlines System
Olympic Airways​
Luftwaffe​
Royal Air Force Transport Command]
Aigle Azur (1946)]  Modificați la Wikidata
Bucăți fabricate607  Modificați la Wikidata

Douglas DC-3 este un avion de linie cu elice produs de către compania de aeronave Douglas, care a avut un efect de durată asupra industriei aeriene în anii 1930-1940 și al Doilea Război Mondial. A fost dezvoltat ca o versiune mai mare și îmbunătățită a Douglas DC-2. Este un monoplan metalic cu aripi joase, cu tren de aterizare convențional, propulsat de două motoare cu piston radial de 1.000–1.200 CP. Deși DC-3-urile construite inițial pentru serviciul public utilizau motorul Wright R-1820 Cyclone, ulterioarele versiuni civile de DC-3 au folosit motorul Pratt & Whitney R-1830 Twin Wasp.[1] DC-3 are o viteză de croazieră de 333 km/h, o capacitate de 21 până la 32 de pasageri sau 2.700 kg de marfă și o autonomie de 2.400 km și poate opera de pe piste scurte.

DC-3 avea multe calități excepționale în comparație cu aeronavele anterioare. Era rapid, avea o autonomie bună, era mai fiabil și transporta pasagerii într-un confort mai mare. Înainte de război, a fost pionier în multe rute de călătorie aeriene. A putut traversa Statele Unite continentale de la New York la Los Angeles în 18 ore, cu doar trei escale. A fost unul dintre primele avioane care putea transporta profitabil doar pasageri fără a se baza pe subvențiile poștale.[2][3]

După război, piața avioanelor a fost inundată cu un surplus de avioane de transport, iar DC-3 nu a mai fost competitiv din cauza dimensiunilor inadecvate și a vitezei reduse. A devenit învechit pe rutele principale în comparație cu alte tipuri mai avansate, cum ar fi Douglas DC-4 și Lockheed Constellation, dar designul s-a dovedit adaptabil și util pe rute mai puțin solicitante din punct de vedere comercial.

Douglas dc 3

Producția civilă de DC-3 s-a încheiat în 1943 la 607 avioane. Versiunile militare, cum ar fi C-47 Skytrain (Dakota în serviciul britanic RAF) și versiunile construite de sovietici și japonezi, au adus producția totală la peste 16.000. Multe au continuat să fie folosite într-o varietate de roluri de nișă. S-a estimat că 2.000 de DC-3 și derivate militare încă mai zburau în 2013,[4] până în 2017, aproximativ 300,[5] iar în 2023, doar aproximativ 150 încă mai erau în serviciu.[6]

Specificații (DC-3A-S1C3G)

Date de la McDonnell Douglas Aircraft din 1920[7]

Desen în 3 vederi al Douglas DC-3
Desen în 3 vederi al Douglas DC-3

Caracteristici generale

  • Echipaj: doi
  • Capacitate: 21–32 de pasageri
  • Lungime: 19,7 m
  • Anvergura aripilor: 29 m
  • Înălțime: 5,16 m
  • Suprafața aripii: 91,7 m2
  • Raport de aspect: 9,17
  • Profil aerodinamic: NACA2215 / NACA2206
  • Masă (gol): 7.650 kg
  • Masă brută: 11.431 kg sarcină utilă cu combustibil plin
  • Capacitate combustibil: 736 L
  • Motor: 2 × Pratt & Whitney R-1830-S1C3G Twin Wasp cu 14 cilindri, motor cu două rânduri cu pistoane radiale răcite cu aer, 1.200 CP (890 kW) fiecare
  • Elice: Hamilton Standard 23E50 cu 3 pale, 3,5 m diametru

Performanță

  • Viteza maximă: 223 kt (413 km/h) la 2.590 m
  • Viteza de croazieră: 183 kt (339 km/h)
  • Viteza minimă de control: 77 kt (43 km/h) cu un motor inoperant
  • Autonomie: 2.540 km (combustibil maxim, sarcină utilă de 1.587 kg), viteză de croazieră/autonomie la 3.048 m, consum de combustibil de croazieră de 355 L/h la 50% putere, 157 kt
  • Altitudine maximă: 7.100 m, cu un motor funcțional, 2.743 m
  • Rata de urcare: 5,8 m/s, viteza de urcare la nivelul mării cu un motor în funcțiune, 1,02 m/s
  • Raport putere-greutate: 156,5 W/kg

Note

  1. ^ „Douglas DC-3 and C-47 Engines”. The Dakota Association of South Africa. Accesat în . 
  2. ^ Kathleen Burke (aprilie 2013). „How the DC-3 Revolutionized Air Travel”. Smithsonian. 
  3. ^ „Boeing: Historical Snapshot: DC-3 Commercial Transport”. www.boeing.com. Accesat în . 
  4. ^ Jonathan Glancey (). „The Douglas DC-3: Still revolutionary in its 70s”. BBC. 
  5. ^ „Why the DC-3 is such a Badass Plane”. Eric Tegler, Popular Mechanics, August 8, 2017. Accesat în . 
  6. ^ „The plane that won't quit: celebrating the Douglas DC-3”. The Garden of Memory (în engleză). . Accesat în . 
  7. ^ Accessed 6 October 2023, https://www.aopa.org/news-and-media/all-news/1994/june/pilot/flying-the-dc-3