Echilibru economic

În articolul următor, ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Echilibru economic și vom explora numeroasele sale fațete. De la originea și evoluția sa până la impactul său asupra societății actuale, Echilibru economic a fost subiect de interes și dezbatere de-a lungul anilor. Printr-o analiză detaliată, vom aborda principalele sale caracteristici, posibilele aplicații ale acesteia și implicațiile pe care le are pentru diferite sectoare ale societății. În plus, vom examina relevanța acestuia în contextul actual și perspectivele viitoare pe care le oferă. Pregătește-te să pornești într-o călătorie de descoperire și inovație cu Echilibru economic ca protagonist principal!

Un editor a propus unirea acestei pagini cu o alta. S-a sugerat ca paginile „Echilibrul pieței” și „Echilibru economic” să fie unite într-una singură. (Detalii în pagina de discuții)
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
 Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor.

Echilibrul pieței reprezintă starea economică în care volumul de bunuri și servicii solicitate pe piață egalează volumul vânzărilor.

Prețul de echilibru

Prețul de echilibru desemnează situația în care cantitățile de bunuri și servicii egalează nivelul celui mai mare volum de vânzări și cumpărări pe piață.

Piața bunurilor economice

Piața bunurilor economice grupează următoarele categorii:

  • produse normale;
  • produsele inferioare (+Giffen/ produsele cu cerere inelastică la venit);
  • produsele superioare (produsele cu cerere elastica la venit);
  • produsele substituibile (înlocuibile);
  • produsele complementare (alternative în consum);

Sistemul de normare pentru primele trei categorii include un coeficient de elasticitate al cererii în funcție de venit, iar pentru ultimele două categorii, problema alegerii se va rezuma la elasticitatea încrucișată.[1]

Referințe

  1. ^ 11:20; 12-10-2018; UPB