Ecolocație
În zona Ecolocație, de-a lungul anilor au apărut numeroase investigații, discuții și dezbateri. De la începuturi, Ecolocație a fost subiect de interes nu numai la nivel academic, ci și în societate în general. Impactul său a fost de așa natură încât a pătruns diferite aspecte ale vieții de zi cu zi, de la cultură, politică, economie, până la tehnologie. În acest articol, vom explora în detaliu importanța Ecolocație, implicațiile sale și influența sa în lumea de astăzi. De la origini și până în prezent, vom analiza evoluția sa și rolul său în societatea contemporană.
Ecolocația (din limba greacă ēchō = ecou, sunet; + laina locare = a localiza) este o metodă de orientare în mediu și de detectare a obiectelor folosită de unele animale (cum ar fi liliecii, delfinii și unele păsări)
își găsesc drumul, hrana sau evită obstacolele în timpul deplasării lor. Animalul emite o serie de sunete cu frecvență înaltă (adesea inaile pentru om) care ricoșează de obiecte sau obstacole și revin sub formă de ecou (ultrasunete), fiind detectate de urechi sau alți receptori senzoriali. Obiectul este localizat cu mare precizie cu ajutorul direcției ecoului și timpului scurs între emisia și recepția sunetului.
Bibliografie
- Marin Andrei. Dicționar de biologie clasică și actuală, Editura Victor B Victor, București, 2009
- Gheorghe Mohan, Aurel Ardelean. Dicționar enciclopedic de biologie, Editura ALL Educational, 2007