Electroencefalografie

Următorul articol va aborda subiectul Electroencefalografie, care este de mare relevanță și interes astăzi. Electroencefalografie a captat atenția a numeroase persoane, deoarece reprezintă un punct de cotitură în modul în care acest subiect este perceput și abordat. De-a lungul anilor, Electroencefalografie a stârnit dezbateri și controverse, iar influența sa s-a extins în diferite domenii, de la cultură la politică. În acest context, este pertinent să se efectueze o analiză profundă și detaliată a Electroencefalografie, cu scopul de a înțelege implicațiile și consecințele sale în societatea actuală.

  • Adesea se folosește pentru procedeu sau electroencefalografii acronimul EEG. Pentru alte sensuri, vedeți EEG (dezambiguizare).


„Transcrierea” sub formă de grafic a unei EEG

Electroencefalografia (adesea, prescurtat, EEG ) este o metodă electrofiziologică de explorare a sistemului nervos central, constând în înregistrarea biocurenților câmpurilor transcranieni la nivelul tegumentelor și înregistrarea grafică a acestora, în timp, sub formă de unde.

Electroencefalograma (EEG) reprezintă recoltarea, potențarea și înregistrarea desfășurării în timp a activității electrice a scoarței cerebrale prin intermediul unor electrozi de suprafață, situați la nivelul scalpului. Electroencefalograma reprezintă înregistrarea manifestării colective a neuronilor cortexului cerebral, a unui set de potențiale de câmp fluctuante, produse din activitatea concomitentă a unui număr mare de neuroni, captate prin intermediul electrozilor situați pe scalp.

Electroencefalograma este utilizată pe larg în diagnosticul epilepsiei, a encefalopatiilor, în monitorizarea activității cerebrale în timpul anesteziei și a pacienților aflați în comă și în stabilirea morții cerebrale.[1]

Vezi și

Referințe

  1. ^ Electroencefalografia (EEG). Actualități în Neurologie