În zilele noastre, Emil Adorján a devenit un subiect de interes general care a captat atenția oamenilor de toate vârstele și mediile. De la apariția sa, Emil Adorján a făcut obiectul unor dezbateri, cercetări și analize în diferite domenii precum știință, cultură, politică și societate. Acest fenomen a generat o serie de repercusiuni care au afectat modul în care oamenii percep și abordează Emil Adorján în viața lor de zi cu zi. În acest articol, vom explora diversele fațete ale Emil Adorján și relevanța sa în contextul actual, oferind o analiză detaliată și exhaustivă care să permită cititorului să înțeleagă mai bine acest fenomen și implicațiile sale în societatea actuală.
Emil Adorján | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() Oradea, Austro-Ungaria ![]() |
Decedat | 1944 (70 de ani) ![]() Mauthausen(d), Austria Superioară, Austria ![]() |
Frați și surori | Adorján Ármin ![]() |
Copii | Pál Adorján Péter Adorján ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() |
Ocupație | jurnalist scriitor jurist ![]() |
Limbi vorbite | limba română limba maghiară ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Emil Adorján, până în 1890 Auspitz,[1] cunoscut și sub pseudonimul literar Leander,[2] (n. , Oradea, Austro-Ungaria – d. 1944, Mauthausen(d), Austria Superioară, Austria) a fost un avocat, scriitor, jurnalist, promotor al stenografiei, maghiar de etnie evreiască, prieten apropiat al poetului Endre Ady.
Și-a schimbat numele de familie din Auspitz în Adorján în 1890. A absolvit studii universitare la Budapesta și Berlin. Încă din anii studenției (1890-1893) a redactat ziarul Gyorsírók Lapját din Budapesta. În 1896 s-a întors la Oradea, unde a lucrat până în 1911. Între anii 1915 și 1916 a fost vicepreședinte al Baroului Oradea, iar între 1916 și 1919 a fost președintele Asociației Avocaților din Oradea.
După 1919 s-a retras din viața publică. În 1944 a fost deportat în lagărul de concentrare de la Mauthausen, de unde nu s-a mai întors.