În acest articol, vom explora tot ce are legătură cu Epifiză (anatomie), de la originea sa până la influența sa asupra societății actuale. Epifiză (anatomie) a fost o temă recurentă de-a lungul istoriei, impacturile sale au fost studiate și dezbătute pe scară largă în diferite domenii. De la origini și până în prezent, Epifiză (anatomie) a generat opinii contradictorii și a ridicat nenumărate întrebări cu privire la relevanța și rolul său în societatea noastră. Pe parcursul acestui articol, vom aprofunda într-o analiză profundă a Epifiză (anatomie) și a influenței sale asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi, evidențiind importanța sa astăzi și proiecția sa în viitor.
] | Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
Epifiza (din limba greacă veche ἐπί (epí) 'peste', și φύσις (phúsis) 'creștere') este capătul osului lung care se osifică dintr-un centru secundar de osificare.[1][2] Între epifiză și diafiză (partea mijlocie lungă a osului lung) se află metafiza, inclusiv placa epifizară (placa de creștere). La nivelul articulației, epifiza este acoperită cu cartilaj articular; sub această acoperire se găsește o zonă similară cu placa epifizară, numită os subcondral. Oasele lungi au 2 epifize, adică extremitățile, și o diafiză, adică porțiunea osului care este situată între cele 2 epifize. Epifiza este formată în special din țesut osos spongios (în interior) și țesut osos compact (la exterior).
Epifiza este umplută cu măduvă roșie, care produce eritrocite (celule roșii din sânge).