În acest articol, vom explora subiectul Exerciții spirituale dintr-o perspectivă largă și multidisciplinară. Exerciții spirituale este un subiect care a stârnit interes și dezbatere în diverse domenii ale societății, de la politică la cultura populară. De-a lungul istoriei, Exerciții spirituale a jucat un rol crucial în modelarea realității noastre sociale, economice și culturale. Prin această analiză, vom căuta să înțelegem complexitățile și dimensiunile Exerciții spirituale, precum și impactul acestuia asupra vieții noastre. De la origini până la relevanța sa actuală, acest articol va aprofunda diferitele fațete ale Exerciții spirituale și modul în care a modelat lumea în care locuim.
Exerciții spirituale Exercitia spiritualia | |
![]() Exercitia spiritualia, 1548, prima ediție de Antonio Bladio (Roma) (158x108 mm) | |
Informații generale | |
---|---|
Autor | Ignațiu de Loyola |
Gen | Carte de rugăciuni |
Ediția originală | |
Titlu original | Exercitia spiritualia |
Limba | limba spaniolă ![]() |
Data primei apariții | 1548 |
Modifică date / text ![]() |
Exercițiile spirituale, în latină, Exercitia spiritualia, sunt o carte de rugăciuni făcută din meditații progresive și sistematice compuse de Ignațiu de Loyola (1491-1556), fondator al Companiei lui Isus, pornind de la propria sa experiență de căutare a voinței lui Dumnezeu. Mai întâi redactată în spaniolă, apoi tradusă în latină de către André des Freux[1], lucrarea a fost aprobată de către papa Paul al III-lea, la 31 iulie 1548 (Pastoralis officii).
Pierre Hadot[2] a arătat cum mai multe școli de filosofie antice utilizau deja
„Prima adnotare” care deschide cartea explică titlul acesteia:
„Prin acest termen de exerciții spirituale, se înțelege orice mod de a-ți examina conștiința, de a medita, de a contempla, de a te ruga vocal sau mental, și orice alte operațiuni spirituale, cum va fi spus mai departe. Tot așa cum mersul pe jos și alergarea sunt exerciții fizice, numim exerciții spirituale orice fel de pregătire și dispunere a sufletului pentru a îndepărta de la sine toate afecțiunile dezordonate și, după ce le-ai îndepărtat, să cauți și să găsești voința divină în dispoziția vieții tale, în vederea salvării sufletului tău.”