Familia Huniade

În lumea de astăzi, Familia Huniade este un subiect care generează mare interes și dezbatere în societate. De la origini și până în prezent, Familia Huniade a fost un punct de referință și discuție în diferite domenii, de la politică la cultură. Impactul său a fost de așa natură încât a lăsat o amprentă de neșters asupra istoriei, iar relevanța sa rămâne până în zilele noastre. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Familia Huniade, de la cele mai controversate aspecte ale sale până la contribuțiile sale pozitive. Vom analiza influența acesteia în diferite domenii și modul în care a modelat lumea în care trăim. Fără îndoială, Familia Huniade continuă să fie un subiect de mare importanță și studiul său este esențial pentru a înțelege societatea actuală.

Familia Huniazilor

Blazonul familiei Huniazilor din vremea lui Iancu de Hunedoara

Țară Regatul UngarieiRegatul Ungariei (1920–1944)
Principatul Transilvaniei
Titluri Rege,
Voievod
Întemeietor Ioan Huniade
Ultimul monarh Ioan Corvinius
Înființare 1400/1407?
Desființare 1504
Etnicitate valahă și maghiară
Modifică text Consultați documentația formatului

Familia Huniade (Familia Corvineștilor, în maghiară Hunyadi, sau Hunyady în surse istorice) este o importantă familie nobilă maghiară de origine valahă.[1][2] Există ipoteza că linia paternă a familiei a fost și ortodoxă, dar a devenit romano catolică și a înclinat spre partea maghiară datorită faptului că maghiarii aveau în acea perioadă un statut social-politic mai ridicat în Transilvania. Acest fapt era destul de comun pe atunci, mai multe familii nobile maghiare au avut membri de origine valahă datorită acestui motiv. Căsătoriile între cele două etnii nu au fost deloc controversate decât după perioada războaielor cu Imperiul Otoman.

Primul membru al familiei Corvinilor menționat în documentele istorice a fost cumanul Both (din neamul lui Thocomerius)[3]. Serb, Sorb sau Csorba în maghiară), fiul lui Both era care s-a stabilit în comitatul Huniad (în maghiară Hunyad) în Transilvania, venind din Valahia. Fiul său, Vajk, (numit și Voyk sau Vojk), a fost înnobilat în 1409 și a primit moșia castelul Huniazilor (astăzi Hunedoara), atunci numit Hunyadvár (astăzi Vajdahunyad în maghiară), care a devenit proprietatea ereditară a familiei.

Familia Huniade mai este cunoscută și sub numele de Corvin, Corvinus sau Corvinești.[4]

Originea numelui Corvin

Originea numelui Corvin nu este foarte clară. Există câteva teorii referitor la etimologia numelui Corvin. Cea mai acceptată dintre acestea este cea în care se spune că numele Corvin se referă la cuvântul latin corvus (corb); totuși mai probabilă pare să fie conecția cu orașul Kovin (Kubin, Keve în maghiară; Covinum în latină) - "in Corvino vico", cum a scris Antonio Bonfini.

Originile etnice românești ale voievodului sunt confirmate de mai multe surse, precum faptul că până în anul 1439, Iancu este numit în documente Ioan Românul. Fiul său, Matia Corvin, a fost criticat de către Frederic al III-lea de Habsburg pentru faptul că nu are origini regale, având un tată român. Matia, la rândul său, când i se reproșa că nu are origini regale, făcea trimitere la originile sale romane.[5]

Papa Pius al II-lea scrie în Cosmographia din 1458: „Ioan de Hunedoara, a cărui reputație o întunecă pe a celorlalți, nu a sporit atât gloria ungurilor cât a românilor din mijlocul cărora se născuse” (Joanes Huniades, cuius nomen caeteros obnubilat, non tam Hungaris quam Valachis, ex quibus natus erat, gloriam auxit).[6]

Blazonul familiei Huniade

Blazonul familiei

Originea blazonului familiei Huniade, care prezintă un corb cu un inel de aur în cioc, nu sunt foarte clare. Anuarul Silezian spune că un corb a smuls inelul din mâna tânărului Iancu, iar acesta a ucis pasărea cu o săgeată, recuperând astfel inelul, și pentru a comemora acest incident, a ales corbul ca simbol pentru blazonul său.

Alți istorici sunt de părere că blazonul a fost derivat de la una din moșiile familiei, numită Piatra Corbului (în maghiară Hollókő). Altă legendă spune că mama lui Matei a reușit să-i trimită un mesaj cu un corb, pe vremea când acesta a fost închis la Praga (ceea ce explică motivul pentru care Serviciul Poștal din Ungaria a avut ca simbol un corb timp de mai bine de un secol).

Alte teorii spun că, la fel ca și șoimul pentru dinastia Arpadiană, corbul este o veche pasăre simbol. Acest blazon ar fi fost folosit de strămoșii regelui Matei cu mult timp înainte, ceea ce ar explica și posibila origine cumană a familiei.

Membri de seamă

Arborele genealogic al familiei Huniade

                                                        Mengu-Timur[7][necesită sursă mai bună]
                                                             │ 
                                                         Thocomerius
                                                             │
                                                      Basarab I
                                                             │
                                      Cneaz cuman    ∞    ... Basarab
                                            │                │ 
                                            |─────────┐──────|
                                                      │
                                                    Both
                                                      │
                                          ┌───────────┴──────────┐
                                       Csorba/Sorb(∞Édua)        Rados
                                          │                     
      ┌──────────────┬────────────────────|─────────────────────────────────┐                       
    Rados          Magos                Vajk/Voicu(∞Erzsébet Morzsinai)  Candachia   
                                          │
                              ┌───────────|─────——────────────────┐─────────┐──────——──┐─────——──┐─────——──┐
                            János        János(∞Erzsébet Szilágyi)Iván     Vajk     Erzsébet   Klára     Mária
                          1395-1400    1400-1456
                              ┌───────────┴─────────┐
                            László               Mátyás(o-o Borbála Edelpeck)
                          1431-1457             1443-1490
                             ++                     │
                                              János Corvin(∞Frangepán Beatrix)
                                                1473-1504
                                                    │
                                        ┌───────────┴─────────┐
                                 Erzsébet Corvin        Kristóf Corvin
                                   1496-1508              1499-1504
                                      ++                     ++

Note

  1. ^ Pop, Ioan-Aurel (). „Transylvania in the 14th century and the first half of the 15th century (1300–1456)”. În Pop, Ioan-Aurel; Nägler, Thomas. The History of Transylvania, Vol. I. (Until 1541). Romanian Cultural Institute (Center for Transylvanian Studies). pp. 247–298. ISBN 973-7784-00-6. 
  2. ^ Makkai, László (). „The Three Nations of Transylvania (1360–1526)”. În Köpeczi, Béla; Barta, Gábor; Bóna, István; Makkai, László; Szász, Zoltán; Borus, Judit. History of Transylvania. Akadémiai Kiadó. pp. 178–243. ISBN 963-05-6703-2. 
  3. ^ Mór Bán, Hunyadi. Genealogia familiei Hunyadi, Editura Gold Book, 2010. ISBN 978 963 426 182 7. p. 394
  4. ^ Alexandru Gabriel Filotti, „Frontierele românilor”, Editura Istros, Brăila 2007:
    Bula de Aur prin caracterul ei exclusivist, destinat inițial pentru apărarea drepturilor călăreților liberi Unguri care veniseră în Panonia conduși de dinastia arpadiană, a devenit extrem de atractivă și mulți dintre cei care își descopereau o chemare spre a face parte din „națiunea maghiară”, deși aparțineau altor etnii, se maghiarizau. Cu toate acestea într-o carte care studiază boierimea românească, nu poate fi ignorată cea mai faimoasă familie românească nobiliară din evul mediu – familia Corvineștilor din Hunedoara – numai pentru faptul că a servit în Ungaria.
  5. ^ Pop, Ioan-Aurel (). „The Names in the Family of King Matthias Corvinus: From Old Sources to Contemporary Historiography” (PDF). Ethnographica et Folkloristica Carpathica. Debreceni Egyetem Néprajzi Tanszék. 17 / 35: 11–40. ISSN 0139-0600. 
  6. ^ Holban, Maria (). Călători străini despre Țările Române (PDF). I. pp. 472, 474. Accesat în . 
  7. ^ Mór Bán, Hunyadi. Genealogia familiei Hunyadi, Editura Gold Book, 2010. ISBN 978 963 426 182 7.

Legături externe