Finala Ligii Campionilor 2014

Fără îndoială, Finala Ligii Campionilor 2014 este un subiect care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. Relevanța și semnificația sa au generat un interes profund pentru a descoperi mai multe despre acest subiect și a explora diferitele sale fațete. De la origini și până la impactul său asupra societății actuale, Finala Ligii Campionilor 2014 a fost subiect de dezbatere, reflecție și analiză de către experți și fani deopotrivă. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Finala Ligii Campionilor 2014, examinând influența acestuia în diverse domenii și evoluția sa în timp. Fără îndoială că Finala Ligii Campionilor 2014 este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent și care continuă să trezească un mare interes și astăzi.

Finala Ligii Campionilor 2014
EvenimentLiga Campionilor 2013–2014
Real Madrid Atlético Madrid
Spania Spania
4
1
după prelungiri
Data24 mai 2014
StadionEstádio da Luz, Lisabona
Omul meciului UEFAÁngel di María
(Real Madrid)
Omul meciului faniSergio Ramos
(Real Madrid)[1]
ArbitruBjörn Kuipers (Olanda)
Spectatori60.796[2]
Vremea15 °C (60 °F)[3]
← 2013
2015 →
Modifică text Consultați documentația formatului

Finala Ligii Campionilor 2014 a fost meciul final și decisiv al Ligii Campionilor 2013-2014, cel de-al 59-lea sezon al celei mai bune competiții fotbalistice interclub ca valoare din Europa, organizată de UEFA și al 22-lea de când a fost redenumită din Cupa Campionilor Europeni în Liga Campionilor UEFA. Meciul s-a jucat pe Estádio da Luz din Lisabona, Portugalia, pe 24 mai 2014[4], între echipele spaniole Real Madrid și Atlético Madrid, pentru prima oară în istorie echipele fiind din același oraș.[5] Real Madrid a câștigat meciul cu 4-1 după prelungiri învingând astfel pe Atlético Madrid. Primul gol al meciului a fost marcat de Diego Godín de la Atlético Madrid, iar în minutul 93, Real Madrid a egalat prin lovitura de cap a lui Sergio Ramos, trimițând meciul în prelungiri. În prelungirile meciului, Real Madrid a mai marcat de trei ori prin: Gareth Bale, Marcelo și Cristiano Ronaldo.

Deoarece Real Madrid a câștigat trofeul va juca împotriva Sevilla, câștigătorii UEFA Europa League 2013–14 în Supercupa Europei 2014 și, de asemenea, vor intra în semifinalele Campionatului Mondial al Cluburilor FIFA 2014.

Context

Aceasta a fost prima finală din istoria competiției care a fost disputată de două echipe din același oraș. Aceasta a fost, de asemenea, a doua finală unde se întâlnesc două echipe din Spania, după cea din 2000 dintre Real Madrid și Valencia, și cea de-a cincea care a avut loc între două echipe din aceeași țară, celelalte fiind 2003 (Italia), 2008 (Anglia) și 2013 (Germania).

Real Madrid ajunsese la cea de-a treisprezecea finală (record) după o victorie cu 5-0 la general împotriva campioanei en-titre Bayern München.[6] Real Madrid a câștigat finalele din 1956, 1957, 1958, 1959, 1960, 1966, 1998, 2000 și 2002 și le-a pierdut pe cele din 1962, 1964 și 1981.[7] Aceasta a fost cea de-a șaptesprezecea lor finală în toate competițiile de club UEFA, jucând de asemenea două finale de Cupa Cupelor UEFA (1971, 1983) și două finale de Cupa UEFA (1985, 1986).[8] Ace asta a fost cea de-a patra finală de Liga Campionilor UEFA pentru Carlo Ancelotti, care a antrenat în trecut pe AC Milan câștigând în 2003 și 2007 și pierzând în 2005, egalând recordul deținut împreună de Alex Ferguson, Marcello Lippi și Miguel Muñoz.[9] El a avut ca scop să se alăture lui Bob Paisley ca singurul manager care a caștigat trei titluri, și, de asemenea, el a devenit al cincilea manager care a caștigat titluri cu două cluburi diferite, după Ernst Happel, Ottmar Hitzfeld, Jose Mourinho și Jupp Heynckes.

Atlético Madrid a ajuns în prima finală după patruzeci de ani învingând campionii din 2012 Chelsea Londra cu 3-1 la general.[10] Aceasta este cea mai mare așteptare pentru o finală, eclipsând așteptarea de 38 de ani a Inter Milano (1972-2010).[11] Singura finală a lui Atlético Madrid din 1974 s-a terminat cu o înfrângere în fața celor de la Bayern München după rejucare.[12] Atlético Madrid a jucat de asemenea trei finale de Cupa Cupelor UEFA (1962, 1963, 1986) și două finale de Europa League (2010, 2012), iar cel mai recent triumf a fost în 2012, conduși de antrenorul Diego Simeone. În cazul în care vor câștiga Liga Campionilor, se vor alătura lui Juventus, Ajax, Bayern München, Chelsea, cluburi care au câștigat cele trei principale competiții europene de club.

Parcursul spre finală

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vedeți Liga Campionilor 2013-2014.

Notă: În toate rezultatele de mai jos, scorul finalistelor este afișat primul.

Spania Real Madrid[13] Runda Spania Atlético Madrid[14]
Oponent Rezultat Faza grupelor Oponent Rezultat
Turcia Galatasaray 6–1 (D) Etapa 1 Rusia Zenit Saint Petersburg 3–1 (A)
Danemarca FC Copenhaga 4–0 (A) Etapa 2 Portugalia Porto 2–1 (D)
Italia Juventus 2–1 (A) Etapa 3 Austria Austria Viena 3–0 (D)
Italia Juventus 2–2 (D) Etapa 4 Austria Austria Viena 4–0 (A)
Turcia Galatasaray 4–1 (A) Etapa 5 Rusia Zenit Saint Petersburg 1–1 (D)
Danemarca FC Copenhaga 2–0 (D) Etapa 6 Portugalia Porto 2–0 (A)
Câștigătoarea Grupei B
Echipa MJ V E Î GM GP DG Pct
Spania Real Madrid 6 5 1 0 20 5 +15 16
Turcia Galatasaray 6 2 1 3 8 14 −6 7
Italia Juventus 6 1 3 2 9 9 0 6
Danemarca FC Copenhaga 6 1 1 4 4 13 −9 4
Clasament
final 		Câștigătoarea Grupei G
Echipa MJ V E Î GM GP DG Pct
Spania Atlético Madrid 6 5 1 0 15 3 +12 16
Rusia Zenit Saint Petersburg 6 1 3 2 5 9 −4 6
Portugalia Porto 6 1 2 3 4 7 −3 5
Austria Austria Viena 6 1 2 3 5 10 −5 5
Oponent General Manșa 1 Manșa 2 Faza eliminatorie Oponent General Manșa 1 Manșa 2
Germania Schalke 04 9–2 6–1 (D) 3–1 (A) Optimi Italia Milan 5–1 1–0 (D) 4–1 (A)
Germania Borussia Dortmund 3–2 3–0 (A) 0–2 (D) Sferturi Spania Barcelona 2–1 1–1 (D) 1–0 (A)
Germania Bayern München 5–0 1–0 (A) 4–0 (D) Semifinale Anglia Chelsea 3–1 0–0 (A) 3–1 (D)

Meci

Detalii

Real Madrid Spania4-1 (d.p.)Spania Atlético Madrid
Report
Spectatori: 60.976[15]
Real Madrid
Atlético Madrid
P 1 Spania Iker Casillas (c)
F 15 Spania Daniel Carvajal
F 4 Spania Sergio Ramos Cartonaș galben după 27 minute 27'
F 2 Franța Raphaël Varane Cartonaș galben după 120+2 minute 120+2'
F 5 Portugalia Fábio Coentrão Schimbat în minutul 59 59'
M 19 Croația Luka Modrić
M 6 Germania Sami Khedira Cartonaș galben după 45+1 minute 45+1' Schimbat în minutul 59 59'
M 22 Argentina Ángel di María
A 11 Țara Galilor Gareth Bale
A 9 Franța Karim Benzema Schimbat în minutul 79 79'
A 7 Portugalia Cristiano Ronaldo Cartonaș galben după 120 minute 120'
Rezerve:
P 25 Spania Diego López
F 3 Portugalia Pepe
F 12 Brazilia Marcelo Cartonaș galben după 118 minute 118' Intrat în minutul 59 59'
F 17 Spania Álvaro Arbeloa
M 23 Spania Isco Intrat în minutul 59 59'
M 24 Spania Asier Illarramendi
A 21 Spania Álvaro Morata Intrat în minutul 79 79'
Antrenor:
Italia Carlo Ancelotti
P 13 Belgia Thibaut Courtois
F 20 Spania Juanfran Cartonaș galben după 74 minute 74'
F 23 Brazilia Miranda Cartonaș galben după 53 minute 53'
F 2 Uruguay Diego Godín Cartonaș galben după 119 minute 119'
F 3 Brazilia Filipe Luís Schimbat în minutul 83 83'
M 8 Spania Raúl García Cartonaș galben după 27 minute 27' Schimbat în minutul 66 66'
M 5 Portugalia Tiago
M 14 Spania Gabi (c) Cartonaș galben după 100 minute 100'
M 6 Spania Koke Cartonaș galben după 86 minute 86'
A 19 Spania Diego Costa Schimbat în minutul 9 9'
A 9 Spania David Villa Cartonaș galben după 73 minute 73'
Rezerve:
P 1 Spania Daniel Aranzubia
F 12 Belgia Toby Alderweireld Intrat în minutul 83 83'
M 4 Spania Mario Suárez
M 11 Uruguay Cristian Rodríguez
M 24 Argentina José Ernesto Sosa Intrat în minutul 66 66'
M 26 Brazilia Diego
A 7 Spania Adrián López Intrat în minutul 9 9'
Antrenor:
Argentina Diego Simeone

Omul meciului UEFA:
Argentina Ángel di María (Real Madrid)[16]
Omul meciului fani:
Spania Sergio Ramos (Real Madrid)[1]
Arbitri asistenți:
Sander van Roekel (Olanda)
Erwin Zeinstra (Olanda)
Al patrulea oficial:
Cüneyt Çakır (Turcia)
Arbitri asistenți adiționali:
Pol van Boekel (Olanda)
Richard Liesveld (Olanda)

Regulile meciului[17]

Statistici

Vezi și

Referințe

  1. ^ a b „Madrid finally fulfil Décima dream”. UEFA.com. . Accesat în . 
  2. ^ „Full-time report” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în . 
  3. ^ „Tactical lineups” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în . 
  4. ^ „2013/14 UEFA Champions League access list”. UEFA.com (Union of European Football Associations). 
  5. ^ Shergold, Adam (). „Atletico Madrid and Real Madrid to square up in Champions League final 2014 | Mail Online”. Dailymail.co.uk. Accesat în . 
  6. ^ „Bayern München 0 Real Madrid 4”. BBC Sport. . Accesat în . 
  7. ^ „Madrid's European Cup finals”. UEFA.com (Union of European Football Associations). . 
  8. ^ „UCL fast facts: Bayern München v Real Madrid”. SBS. . 
  9. ^ „Fourth Champions League final for Ancelotti”. Real Madrid. . 
  10. ^ „Chelsea 1 Atlético Madrid 3”. BBC Sport. Accesat în . 
  11. ^ „UCL fast facts: Chelsea v Atletico Madrid”. SBS. . 
  12. ^ „Atlético's previous European Cup final”. UEFA.com (Union of European Football Associations). . 
  13. ^ „Road to the final: Madrid”. UEFA.com. . 
  14. ^ „Road to the final: Atlético”. UEFA.com. . 
  15. ^ „Full-time report” (PDF). UEFA.com (Union of European Football Associations). . Accesat în . 
  16. ^ „Sir Alex Ferguson presents Angel Di Maria with man-of-the-match award... hours after wine collection sells for over £2MILLION!”. DailyMail. . Accesat în . 
  17. ^ „Regulations of the UEFA Champions League 2013/14” (PDF). Nyon: UEFA. martie 2013. Accesat în . 
  18. ^ a b c d „Team statistics” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în . 

Legături externe