Florian Aaron

În lumea de astăzi, Florian Aaron a devenit un subiect recurent de o relevanță incontestabilă. Fie datorită impactului său asupra societății, politicii sau vieții de zi cu zi a oamenilor, Florian Aaron a căpătat o importanță semnificativă astăzi. Influența sa nu se limitează la o anumită zonă, ci acoperă diverse aspecte, de la tehnologie la cultură. Odată cu avansul globalizării, Florian Aaron a devenit un punct de interes comun în toate colțurile lumii, generând dezbateri, reflecții și acțiuni care urmăresc să înțeleagă și să abordeze sfera și impactul său. În acest articol, vom explora în detaliu impactul Florian Aaron și implicațiile sale asupra diferitelor aspecte ale vieții moderne.

Florian Aaron
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Rod, România Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
cadru didactic universitar​
istoric
scriitor
romanist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Florian Aaron (n. , Rod, Tilișca, Sibiu, România – d. , București, România) a fost un istoric, profesor și publicist român, propagator în Muntenia al ideilor Școlii Ardelene. Studiile gimnaziale le face la Sibiu și Blaj și cele universitare la Universitatea din Pesta (Budapesta).[1] Solicitat de Dinicu Golescu, începe să predea din 1826 la școala acestuia din Golești.[1] A fost profesor la Școala Centrală din Craiova (1830)[1] iar în perioada 1832-1847 a predat limba latină la Colegiul Sfântul Sava din București, unde l-a avut ca elev pe Nicolae Bălcescu. A fost profesor și la Universitatea din București, unde a predat istoria universală la Facultatea de litere și filosofie.[1]

A fost membru al Societății Filantropice, participant la Revoluțiile de la 1848 din Țara Românească și Transilvania, profesor, din nou, la Colegiul Național Sf. Sava în 1857 și Universitatea București, 1864. A ocupat funcții înalte în administrația școlilor din România.

A cola­bo­rat la Foaie pentru minte, inimă și literatură, a fost redactor la Telegraful român, a fost redactor la Foaia legilor imperiale din Viena (1853-1856)[1] și a întemeiat, în 1837 împreună cu Georg Hill, primul cotidian românesc, România. A fost printre pri­mii care a subliniat necesitatea cunoașterii istoriei naționale, în lucrarea sa Idee re­pede de istoria Prințipatului Țării Românești, 3 volume.

În istoriografia română, Florian Aaron este unul dintre istoricii care face trecerea de la iluminism la romantism, accetuând necesitatea studierii istoriei naționale, propunând o formulă de periodizare a acesteia și subliniind rolul important jucat de științele auxiliare. A fost interesat de Mihai Viteazu, fiind în acest sens un precursor al lui Nicolae Bălcescu.[1]

„ Vremile cele grele adusese pe toți rumânii într-o stare de suferiri amare; toți aștepta un mântuitor. Arătarea lui Mihaiu în mijlocul lor a fost ca un fulger strălucitor care dete duhului rumânesc celui amorțit o lovitură electrică; rumânii se deșteptară; cunoscută trimiterea lui din ceriu, și alergară la glasul lui cel propoveduitor de mântuință. El era eroul, era idolul lor, era viața și fericirea lor, era rumânul care făcea cât toți rumânii. Sub comanda lui, rumânii cu armele în mână desvoltară o putere destoinică de a supune pe vrăjmași, destoinică de a trage admirarea și lauda celoralalte nații, vrednică de numele și sângele ce-l purta în vinele lor și de drepturile ce dorea să dobândească. Acestea era vremile cele eroice ale rumânilor. Geniul lui Mihaiu croia, și rumânii puind în lucrare făcea minuni. Unind pe toți rumânii într-un tot, făcu o nație mare, vrednică de recunoașterea altor nații, destoinică de a se apăra și în stare de a se civiliza. Aceasta era vremea cea mai slăvită pentru rumâni, era o epohă care prevestea pentru dânșii un veac de aur. Încă puțin și rumânii s-ar fi fericit ”[2]

În anul 1838 era Orator într-o lojă masonică bucureșteană, iar după 3 ani, Venerabil.[3]

Opere

  • F. Aaron, Idee repede de istoria Prințipatului Țării Românești, 3 vol., București, Tipografia lui I. Eliad, 1835 -1838;
  • F. Aaron, Catehism, 1842.
  • F. Aaron, Istoria lumii, 1846.
  • F. Aaron, Mihaiu Bravulu,: biografia și caracteristica lui, trase din istoria Țării Românești, București, Tipografia Colegiului Național, 1858;
  • F. Aaron (traducător), Patriarșii sau Pământul Canaan: Istorie în tabloane trasă din Sfânta Scriptură, București, Colegiului Sfântul Sava, 1846;
  • F. Aaron, Hill, G., Poenaru, P., Dicționar francez-român, 1840, 2 vol.
  • F. Aaron, Elemente de istoria lumii pentru trebuința tinerimei începătoare din așezămintele de învățătură și creștere publice și private, București, 1864, 174 p.
  • V. Aaron et als., (eds.), Scrieri literare inedite, București, Minerva, 1981.

Referințe

  1. ^ a b c d e f Ștefănescu, Ștefan (coord.) (). Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura științifică și enciclopedică. p. 29. 
  2. ^ Aaron, Florian (). Idee repede de Istoria Prințipatului Țării Rumânești, de F. Aaron, profesor de Istoria generală în Colegiul Național Sf-Sava din București. 2. București: Tipografia lui I. Eliad. p. 519. 
  3. ^ Tratatul de istorie a masoneriei: Florian Aaron

Bibliografie

  • G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1941.
  • Gh. Adamescu, Dicționarul Enciclopedic Ilustrat „Cartea Românească”. Partea a II-a. Dicționarul istoric și geografic universal, București, Editura „Cartea Românească” S. A, p. 1475.
  • P. Teodor, Evoluția gândirii istorice românești, Cluj, 1970, p. 89-91.