În acest articol, vom explora subiectul Fortăreața Edikule într-o manieră profundă și detaliată. _Var1 a fost un subiect de interes și dezbatere pentru o lungă perioadă de timp, iar în acest articol, vom examina originile sale, impactul său asupra societății și relevanța sa în lumea de astăzi. De la începuturile sale și până la evoluția sa de-a lungul anilor, Fortăreața Edikule a fost un element fundamental în multiple aspecte ale vieții de zi cu zi. Vom analiza diferite puncte de vedere, vom investiga date relevante și vom prezenta opiniile experților în domeniu. Cu o abordare obiectivă și critică, acest articol încearcă să facă lumină asupra Fortăreața Edikule și asupra influenței sale asupra lumii moderne.
Edikule | |
![]() | |
Poziționare | |
---|---|
Coordonate | 40°59′35″N 28°55′24″E / 40.9931°N 28.9233°E |
Localitate | Fatih ![]() |
Provincie | Provincia Istanbul |
Țara | ![]() ![]() |
Edificare | |
Stil artistic | Arhitectura otomană ![]() |
Data începerii construcției | ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Edikule („Castelul cu Șapte Turnuri”) (turcă Yedikule Hisari, greacă Ἑπταπύργιον, Heptapyrgion) este o renumită cetate din Istanbul, construită de Mahomed al II-lea în 1458, la puțin timp după cucerirea Constantinopolului, prin extinderea fortificațiilor deja existente. La cele 4 turnuri ale Zidurilor Constantinopolului ce formau Poarta de Aur, sultanul a construit în 1458 încă 3 turnuri mai masive.
În cetate, sultanul păstra tezaurul și arhiva. Tot aici erau reținuți dușmanii politici ai sultanului, inclusiv ambasadorii puterilor care luptau împotriva Turciei (ca de exemplu, Petru Tolstoi și Iacov Bulgakov). Unii din ei, ca de exemplu François Pouqueville (1799-1801) care îl însoțise pe Napoleon în campania din Egipt și fusese făcut prizonier de turci în timpul călătoriei de întoarcere spre Franța, se simțeau în cetate destul de liberi, se dedau artei literare și erau în corespondență permanentă cu guvernele lor.
În același timp, fortăreața Edikule a fost locul de execuție a unor opozanți: viziri considerați trădători sau șefi ai teritoriilor cucerite de turci, precum David al II-lea, ultimul împărat al Trapezuntului. Tot aici a murit și Pál Béldi, fost trezorier al Principatului Transilvaniei.