În lumea Franz Kräuter, există nenumărate aspecte care merită să fie explorate și discutate. Indiferent dacă Franz Kräuter este o persoană, un subiect, o dată sau orice alt concept, relevanța și impactul său asupra vieților noastre devin evidente pe măsură ce ne adâncim în sensul și repercusiunile sale. De la origine până la evoluția sa în timp, Franz Kräuter și-a pus amprenta asupra societății, culturii și istoriei, generând dezbateri, reflecții și analize care ne permit să înțelegem mai bine importanța sa. În acest articol, ne vom adânci în lumea lui Franz Kräuter pentru a descoperi numeroasele sale fațete și pentru a afla mai multe despre semnificația sa în contextul nostru actual.
Franz Kräuter | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] ![]() Vucova, România ![]() |
Decedat | (83 de ani)[1] ![]() Freiburg im Breisgau, Germania ![]() |
Activitate | |
Premii | Cavaler al Ordinului Sfântul Silvestru |
Modifică date / text ![]() |
Franz Kräuter (n. , Vucova, Chevereșu Mare, Timiș, România – d. , Freiburg im Breisgau, Germania) a fost un pedagog șvab bănățean, deputat în Parlamentul României în opt legislaturi (între 1920 și 1938[2]), inspector școlar general al școlilor germane din România, deținut politic.
Franz Kräuter a absolvit Liceul Romano-Catolic din Lugoj, după care a studiat la Universitatea din Budapesta, unde a primit titlul de doctor în filologie în anul 1907.[3]
Până în 1923 a fost directorul Școlii Pedagogice Catolice Germane (Katholisch-Deutsche Lehrerbildungsanstalt) din cartierul timișorean Fabric, devenită ulterior Liceul Banatia.
Sub episcopul Augustin Pacha a fost consilierul Diecezei de Timișoara în chestiuni de învățământ. În 1939 a fost numit inspector general al sistemului școlar german din România. Deoarece nu a dorit să colaboreze cu național-socialiștii, a demisionat în 1940.
Franz Kräuter a făcut parte din cercul creștin-democrat șvăbesc din cadrul Partidului German din România, alături de Kaspar Muth, fondatorul grupării. A fost ales deputat de Timiș-Torontal în anul 1920, fiind reales de șapte ori, până la instaurarea dictaturii lui Carol al II-lea în 1938.
În 1951 Franz Kräuter a fost arestat, după Augustin Pacha și Joseph Nischbach. În 1952 a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru înaltă trădare și spionaj pentru Vatican. Și-a executat pedeapsa în închisorile Jilava, Aiud, Ocnele Mari, Pitești și Făgăraș până la eliberarea din motive de sănătate în 1959. La 1 iunie 1959, în urma negocierilor dintre Republica Populară Română și Republica Federală Germania, el împreună cu călugărițele Hildegardis Wulff(de) și Patricia Zimmermann au fost schimbați cu doi spioni români. Schimbul a avut loc pe Podul Glienicke(en) din Berlin (Podul spionilor).
Franz Kräuter a locuit în Freiburg im Breisgau din 1959 până la moartea sa în 1969.[3]