Astăzi vrem să vorbim despre Glandă suprarenală, un subiect care a generat interes și controverse de-a lungul timpului. Glandă suprarenală este o chestiune despre care s-a vorbit în diferite domenii și care a generat opinii contradictorii. De-a lungul istoriei, Glandă suprarenală a fost obiect de studiu, dezbatere și analiză, deoarece relevanța și impactul său sunt incontestabile. În acest articol vom explora diferite aspecte legate de Glandă suprarenală, de la originea sa până la influența sa de astăzi. În plus, vom căuta să înțelegem importanța lui Glandă suprarenală și modul în care a marcat un înainte și după în diverse contexte. Fără îndoială, Glandă suprarenală este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent și care va genera în continuare interes și pe viitor.
Glandă suprarenală | |
---|---|
![]() | |
Sistemul endocrinic | |
![]() | |
Adrenal gland | |
Latină | glandula suprarenalis |
Sistem | Endocrine |
Arteră | superior suprarenal artery, middle suprarenal artery, Inferior suprarenal artery |
Venă | suprarenal veins |
Nerv | celiac plexus, renal plexus |
Limfă | lumbar glands |
MeSH | Adrenal+Glands |
Glandele suprarenale, numite și adrenale, sunt glande cu secreție internă (aparțin sistemului endocrin), situate la mamifere la polul superior al celor doi rinichi, „ca o căciulă”. Ca activitate, suprarenalele sunt importante prin secretarea hormonilor corticosteroizi și catecolaminelor (adrenalină și noradrenalină), fiind responsabile de reglarea stărilor de stres, a rezistenței la infecții și substanțe antigenice, a metabolismului și a sexualității (echilibrul dintre hormonii androgeni, masculini și estrogeni, feminini determină sexul animalului, ca aspect și ca activitate sexuală).
Situate -- anatomic -- în partea posterioară a abdomenului, la polul anterio-superior al celor doi rinichi „ca o căciulă”, glandele suprarenale (adrenale) sunt învelite într-o capsulă adipoasă și fascia renală. La om, glandele sunt situate la nivelul vertebrei a XII-a toracice și sunt vascularizate de arterele suprarenale superioară, medie și inferioară și vena suprarenală. Inervarea este asigurată de plexul celiac și plexul renal. Histologic, ele sunt alcătuite din două zone cu structuri histologice și roluri fiziologice diferite:
Medulosuprarenala (miezul, măduva, medulla) reprezintă zona centrală a glandei și este inconjurată de zona corticală. Celulele cromafine (chromaffin cells), principala sursă de catecolamine, secretă hormonii: adrenalina (epinefrina) și noradrelina (norepinefrina). Acești hormoni hidrosolubili, derivați din aminoacidul tirozină acționează sinergic cu sistemul nervos simpatic. Ele sunt și principala sursă de dopamină.
Zona corticală (coaja, cortexul, corticosuprarenala) reprezintă zona periferică a glandei ale cărei celule (aparțin de axa hipotalamică - pituitară - adrenală) sintetizează cortizolul (în condiții „normale” de viață ele secretă echivalentul a 35-40 mg de acetat de cortizon pe zi).[1]. Alte celule din zona corticală secretă hormonii corticosteroizi (liposolubili, pe bază de colesterol) următori:
Cortexul este regulat de hormonii neuroendocrinici secretați de glanda pituitară și hipotalamus și de sistemul renin-angiotensin.
Glandele suprarenale, împreună cu glanda tiroidă sunt cele mai drenate organe din corp, ca aprovizionare sanguină pe gram de țesut -- fiecare glandă suprarenală este irigată de peste 60 de arteriole[2].
Vascularizarea adrenalelor este asigurată de trei artere:
Drenajul venos este asigurat de două vene: